Ce e dreapta, ce e stînga?

Aşa se face că ambele formaţiuni aflate la guvernare sunt proecupate de elaborarea unui fundament programatic care să le ascută profilul, făcîndu-l inconfundabil .Mai ales social-democraţii sunt cei care au dat un impuls puternic acestei „căutări de sine”.

Nevoia de profilare nu este însă atît expresia unui demers terapeutic scrie KÖLNISCHE RUNDSCHAU cît este determinată de necesitatea redefinirii obiectivelor, valorilor fundamentale şi poziţiilor pe care un partid politic şi le propune şi le adoptă în perioade de rapide transformări globale.Dilema pe care o formulează LÜBECKER NACHRICHTEN transgresează orizontul german vizînd şi tinerele democraţii est - europene. Cine doreşte un stat care pe lîngă o economie competitivă la nivel internaţional să poată spirjini şi familia, şi educaţia şi învăţămîntul şi sănătatea, să deţină şi o infrastructură foarte bine pusă la punct, să poată asigura protecţia socială, trebuie să afle şi soluţia finanţării ....

MÄRKISCHE ALLGEMEINE distinge linia de demarcaţie dintre cele două partide – aflate în marea coaliţie şi scrie: unii imaginează statul ca pe un ţărm sigur în timp de furtună alţii ca pe un ascensor...

Oprindu-se la politica internaţională ziarele se relatează şi azi despre revărsarea devastatoare a apelor Dunării peste terenuri tot mai întinse în România, cu consecinţe dramatice pentru locuitori. NEUE ZÜRCHER ZEITUNG este unul din ziarele care face acest demers .Tot prestigiosul cotidian elveţian publică o amplă recenzie semnată de scriitorul Richard Wagner originar din România, la cartea lui Daniel Bănulescu , „un roman despre era Ceauşescu”.Intitulată „Salutări din Postmodernismul răsăritean” , recenzia este însoţită şi de fotografia cuplului ceauşist, la un banchet de Revelion în 1981. Romanul lui Daniel Bănulescu a apărut în traducere la editura „per procura” din Viena.

Nici alegerile din Ungaria nu scapă atenţiei redactorilor de la NEUE ZÜRCHER ZEITUNG care cred că pentru Ungaria a sunat ceasul adevărului.DIE PRESSE de la Viena constată că Ferenc Gyurcsany este învingătorul incontestabil al scrutinului despre care se poate afirma, în aceeaşi măsură, că Victor Orban l-a pierdut. Mesajul său a fost prea demodat, prea anchilozat, prea patriotic - lozincard pentru tînăra generaţie.Dar învingătorului Gyurcsany nu-i va fi uşor conchide DER STANDARD.

De notat că ziarele străine abordează azi şi alte teme politice: războiul şi seria de atentate din Irak, atentatul din Egipt comis în staţiunea turistică Dahab şi, ca în ultimele zile, şi comemorarea catastrofei de la Cernobîl .

Optimismul cu care preşedintele Bush apreciază situaţia din Irak este nejustificat scrie LA VANGUARDIA, ziarul spaniol revendicînd şi deferirea lui Saddam Hussein unui Tribunal Internaţional :procesul care se desfăşoară la Bagdad este o pantomimă conchide ziarul citat. FINANCIAL TIMES in schimb - mizează pe virtuţile lui Dschawad al Maliki de a arunca punţi de înţelegere între diversele grupări politice irakiene, principala sa misiune fiind aceea de a restabili securitatea ţării şi monopolul puterii de stat.

De la tiradele pline de ură la atentatele scelerate nu este decît un singur pas scrie LA REPUBLIQUE DU CENTRE stabilind o legătură între reapariţia lui Bin Laden şi explozia bombelor în staţiunea Dahab din Egipt, ţară care plăteşte un preţ dureros pentru rolul său de mediator în conflictul israeliano-palestinian.Legătură pe care o întrevede şi CORRIERE DELLA SERA .Un alt ziar italian, LA STAMPA scrie : „Da, aşa numitul occident, din Statele Unite pînă în Europa şi Israel , civilizaţia noastră creştină şi liberală, au devenit ţinta unui nou pan - islamism care vrea să ne pedepsească pentru faptul de a fi „sedus” masa credincioşilor musulmani cu felul în care postulăm şi practicăm valorile modernităţii.

Prăbuşirea Uniunii Sovierice ar fi început la 26 aprilie 1986 odată cu catastrofa nucleară de la Cernobil crede IZWESTIJA cu o zi înaintea tragicei aniversări a celor două decenii care au trecut de la prima apocalipsă nucleară în domeniu civil.

Iar dacă numărul victimelor în decursul acestor două decenii oscilează în jurul zecilor de mii – de la 30 pînă la 93 de mii , cifra exactă rămînînd pe mai departe o necunoscută, efectul psihologic al catastrofei, deşi difuz, persistă atît în regiunile afectate cît şi în ţările Europei atinse de norul radioactiv - conchide LA LIBRE BELGIQUE.