Ce rămâne din solidaritatea europeană

Nu cu mult timp în urmă, integrarea europeană era dorinţa oricărui cetăţean din sud-estul continentului. Croaţia, stat acceptat în UE în urma încheierii negocierilor, atrăgea invidia ţărilor din fosta Iugoslavie. Dar dorinţa şi invidia europenilor din afara spaţiului comunitar au pierit odată cu instalarea crizei. Cu fiecare strigăt de ajutor sosit din direcţia Atenei, Romei sau Madridului, ideea de integrare şi-a pierdut din farmec.

O tendinţă constatată atât în ţările membre cât şi în cele care aspiră la statutul de partener cu drepturi depline. Conform unui recent studiu al fundaţiei Bertelsmann, până şi germanii - cândva cei mai entuziaşti europeni - şi-au pierdut încrederea în Europa.

Traversăm o perioadă în care vechile certitudini: "Europa e bună, Europa înseamnă progres, Europa înseamnă bunăstare" au devenit îndoieli. Iar în privinţa acţiunilor de salvare a ţărilor aflate în dificultate, germanii au ajuns să-şi pună întrebarea: investim bani în nişte acţiuni despre care nu ştim cum se vor sfârşi? Răspunsul vine din partea profesorului Hans-Jürgen Axt, de la Universitatea Duisburg-Essen, sub forma unei alte întrebări: "Ce s-ar fi întâmplat oare dacă n-ar fi existat Europa?".

Faptul că fiecare ţară îşi apără acum propriile interese nu înseamnă automat dispariţia solidarităţii, crede Axt. Dar conflictele se vor înmulţi dacă europenii vor repeta obsesiv aceleaşi întrebări: va rezista Grecia în UE? Sunt oare suficiente intrumentele de solidaritate aflate la îndemâna europenilor?

Perspective pentru Turcia?

Nikolaus Graf Lambsdorff, responsabil pentru Europa de sud-est, Turcia şi ţările EFTA (Asociaţia Europeană a Liberului Schimb) în Ministerul federal al Afacerilor Externe, consideră că Germania încurajează în continuare procesul de extindere a Uniunii. "Germania este şi va rămâne cel mai activ stat membru al UE".

Nu în ultimul rând, Republica Federală vrea să-şi protejeze "investiţiile" din răsărit - adaugă Lambsdorff. Cel puţin în Balcanii de Vest, Germania a finanţat numeroase iniţiative. În aproape toate statele, Republica Federală este un partener politic şi economic important.

Berlinul susţine ideea de extindere, dar în momentul de faţă UE nu poate primi "pacienţi" noi. Încrederea va trebui câştigată. "Am devenit destul de sceptici", admite Graf Lambsdorff. Consolidarea negocierilor cu Turcia ar fi în interesul Germaniei, mai spune el. Ca evoluţie economică şi ca poziţie geostrategică, Turcia a devenit un partener atrăgător pentru Europa. Ca şi înainte, anumite ţări din comunitate resping apropierea acestei ţări de UE.

Turcii nu se bucură de necazul europenilor loviţi de criză, afirmă Dr. Erol Esen - de la Universitatea din Antalya. Totuşi, se constată că încrederea în sine a turcilor a crescut simţitor. Speranţa în aderare a cam pierit, din cauză că turcii nu vor să accepte decizia de îngheţare a negocierilor. Or, de pe urma unei posibile integrări a Turciei ar avea de profitat ambele părţi, este convins dr. Esen.

În ciuda diferitelor stadii de apropiere de UE, statele din Balcanii de Vest şi Turcia au ceva în comun: nimeni nu le poate garanta că, într-o bună zi, vor face parte din Comunitate. Mulţi sunt de părere că, după Croaţia, va mai trece multă vreme până la acceptarea unui nou partener.