1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Ceauşismul, raţionamentele şi reflexele lui

Petre M. Iancu
21 iunie 2018

Ce reiese din brutalitatea jandarmeriei în reacţie la demonstrațiile absolut paşnice ale protestatarilor din Bucureşti apărând drepturile românilor? Că cercul vicios al restauraţiei ceauşiste e pe cale să se închidă.

https://p.dw.com/p/300Va
Paul Arne Wagner, ridicat de jandarmi
Jurnalistul german Paul Arne Wagner, ridicat de jandarmi Imagine: DW/Passport Productions

Şi că trebuie făcut tot ce se mai poate pentru a-l sparge. În acest scop, al salvgardării democraţiei şi în semn de protest faţă de o modificare a Codului de Procedură Penală cu dedicaţie evidentă pentru infractorul lider al PSD şi ciracii săi din ALDE şi UDMR, s-au strâns ieri spontan mulţi români în oraşele ţării. Între ei a ajuns la un moment dat în Piaţa Victoriei şi un ziarist german, autor al unui memorabil film despre mizeria lucie domnind în judeţul care a constituit platforma de lansare naţională a baronului PSDist de Teleorman, Dragnea.

A fost săltat cu maximă şi, aparent, gratuită brutalitate în Piața Victoriei, deşi i s-a reproşat ulterior, aiuritor, că firavul jurnalist ar fi ”forţat”, chipurile, ”un dispozitiv”  al atotputernicei jandarmerii. După nişte ore de ilegală detenţie, ameninţări şi tentative de intimidare în văzul lumii, în duba mascaţilor şi, în fine, în beciurile poliţiei, în speţă la secţia 5 din capitală, ziaristul german s-a văzut eliberat. I s-a dat drumul în urma unei intervenţii a Ambasadei germane? Probabil.

Cert e că ministerul de externe de la Berlin ne-a comunicat că ambasada germană de la Bucureşti urmăreşte cu atenţie evenimentele de la faţa locului.

Clar e, totodată, că reţinerea şi ameninţările la care s-a văzut supus jurnalistul ridicat de instituţia condusă de Gheorghe-Sebastian Cucoş, subalternul agramatei ex-secretare ajunsă ministru ”decât-Dan”, au constituit acţiuni lipsite de acoperire morală şi legală. Dar n-a fost singurul abuz memorabil al jandarmilor.

Nici samavolnicia cea mai gregară, puturoasă şi scandaloasă a serii. Cea din urmă a fost rezervată celor 10-15 gealaţi care, conform credibilei mărturii a filosofului în vârstă de 101 ani, l-au busculat pe Mihai Şora, decanul de vârstă al gândirii româneşti. El de ce s-a văzut hărţuit? Punea oare în pericol securitatea naţională? Ori siguranţa publică? De ce se afla în piaţă acest reper moral ale românilor? Ca să afirme adevărul şi să protesteze. În contra cui? A cleptocraţiei care distruge justiţia şi democraţia românilor, punându-le pe butuci, laolaltă cu statul de drept, libertatea şi demnitatea.

Or, tocmai o asemenea atitudine civică eminamente morală, tocmai adevărul rostit clar şi răspicat şi forţa lui de iradiere, amplificată de jurnalişti profesionişti oneşti, nu pot fi tolerate de restauraţioniştii naţional-comunişti ai regimului Dragnea. Acest adevăr e insuportabil, căci le demască, nemilos, maşinaţiunile şi scoate în evidenţă că fantasma statului paralel, în sprijinul căreia bat jandarmii, e masca ipocrită care ascunde un regim hulpav şi, în esenţă, criminal.

Care încearcă, deci, să suprime acest adevăr intimidându-i ori provocându-i pe mărturisitorii săi. În speţă pe protestatari. Lor li se încurajează prin brutalităţi regizate eventuale reacţii violente, astfel încât noile trupe de securitate, numite ale jandarmeriei, să aibă un pretext de a interveni în forţă şi a înfricoşa, descurajând noi proteste şi a livra, concomitent, o temă de agitprop televiziunilor afiliate, ca bază de acreditare a delirului totalitar al prezumtivului ”stat paralel”.

În acest scop, secretara de şcoală teleormăneană, Carmen Dan, pe care şeful de facto al ţării, al Camerei Deputaţilor, al cleptocraţiei şi al ciumei roşii a pus-o satrap la ministerul de interne şi deci la comanda Jadarmeriei, s-a conformat. Ei, precum şi infractorului ei şef, care schimbă legile pentru a se proteja de gratii şi a se eterniza la putere li s-a părut, probabil, util să instituie un exemplu şi în rândul ”minoritarilor”. Au dat ordin să fie săltat ori au autorizat, deloc întâmplător, reţinerea unui neamţ. Pe care de bună seamă autorităţile îl ştiu bine şi de mult.

Şi au ţinut să-l pedepsească, instituind un exemplu. Dacă lucrurile n-ar sta aşa, abuziva interpelare şi celelalte brutalităţi gratuite comise de jandarmi la 20 iunie n-ar fi rămas fără replica şi demisia şefului jandarmeriei, ale ministrului de interne şi ale şefului ţării.   

Se întreabă unii, mai creduli, ce interes au cei din urmă să bruscheze nu doar societatea civilă, ci şi Berlinul? Păi, ghici ce. Din unghiul securismului comunisto-legionar al ceauşismului care tocmai se restaurează în pas grăbit în România dă bine nu numai la Moscova, ci şi în faţa gloatei, alcătuind o minoritate de aprope un sfert din populaţie, să loveşti în "neamţ”. Şi să-l demonizezi cot la cot cu preşedintele român de etnie germană ori cu procurorul şef al DNA purtând numele maghiar, dobândit prin căsnicie. A-i înfăţişa pe adversarii hoţiei tale ca străini trimite la un naţionalism de grotă prin care vinovatul, orice ar face, e tot timpul celălalt. Te vezi astfel scutit, ca potentat, de nevoia de a-ţi argumenta poziţia şi a admite că, în calitate de oligarh român, eşti un mai mare duşman al românilor şi al drepturilor lor decât toţi străinii reali sau prezumtivi, prietenoşi, ori ostili, la un loc.        

Fiindcă ce să ne aşteptăm de la "venetici"? De români, în schimb, numai de bine. Am uitat, vorba lui H.R. Patapievici, că nu mai ştim "unde" să căutăm "sufletul acestei nații care are sabia lui Ștefan cel Mare la Istanbul, tezaurul la Moscova, bogățiile bisericii la Athos și intelectualii în America”.

S-ar putea ca naivii să se mai întrebe cum poate oare ”o poliţie” să acţioneze astfel într-un stat al UE, în care se presupune că forţele de ordine spun adevărul. Desigur. Îl spun, înr-o democraţie. Dar regimul Dragnea nici măcar o democratură nu mai vrea să lase România să fie.

Aşa că le-a dat frâu liber câinilor de pază ai oligarhiei. Care, precum cei din ”Ferma Animalelor”, au încetat de la o vreme să apere jivinele de rând. Adică pe cetăţenii nominal ”egali toţi în faţa legii” dintr-o democraţie nominală care alunecă tot mai rapid spre dictatură pură şi dură. Ca poliţişti s-au consacrat, în schimb, protecţiei porcilor orwellieni,  spre a-şi asigura, în contrapartidă, grase privilegii din partea bestiilor ”mult mai egale decât altele”. Comportamentul abuziv al poliţiei şi inadecvarea la precepte elementare ale democraţiei afişată de liderii ei politici indică faptul că România avansează în pas grăbit spre statul poliţienesc. Aici se închide cercul vicios al restauraţiei. Al talibanizării. Al transformării ţării într-o nouă Rusie sau Turcie. E urgent ca românii să-l spargă.