Cei care pot aduce independenţa TVR

Tradiţia subordonării

Bătălia pentru stăpânirea politică a televiziunii publice a devenit de decenii un episod tradiţional în permanenta confruntare politică din România.

TVR-ul face parte dintre bijuteriile coroanei partidului aflat la putere: este instituţia media cu cel mai mare potenţial de penetranţă în rândul populaţiei, numără peste 3000 de angajaţi şi emite pe şase canale diferite. În plus, legea care îi guvernează activitatea o pune complet la bunul plac al puterii.

Conducerea TVR este dependentă de hotărârile parlamentarilor, care o pot numi şi destitui oricând folosind chiar argumente vagi şi generale. Problematic este că, în ciuda tuturor normelor etice, directorul general al TVR are în acelaşi timp atribuţii editoriale cât şi financiare. Directorul distribuie fonduri şi tot el are puterea în privinţa grilei de programe. Legea după care funcţionează TVR spune limpede că televiziunea publică este un instrument în mâna puterii.

O lege care nu va schimba multe

Deputaţii democrat-liberali fac presiuni de câţiva ani pentru schimbarea acestei legi. În prezent proiectul de lege este blocat în comisii, acolo unde totul se pierde atâta timp cât este nevoie. Dar chiar şi când acest proiect va fi aprobat, el nu va aduce prea multe ameliorări.

Oricâte concursuri vor fi organizate pentru şefia TVR, tot atâtea concursuri vor putea fi aranjate. Oricine va fi numit în consiliile de administraţie, acela nu va fi un virgin politic. Deoarece Televiziunea Română este prea importantă pentru ca un partid din România să-i dea drumul din mână. Ar fi nevoie de un act politic moral. Ori morala nu se găseşte în bagajul unui politician.

Cu pragmatism

Se vehiculează multe nume pentru viitorul director al TVR: Rodica Culcer, Andreea Pora, Florin Călinescu, chiar şi cel al purtătorului de cuvânt al Preşedenţiei, Valeriu Turcan. Dar cine va fi în fruntea bucatelor este mai puţin important. Independenţa politică a TVR este un ideal, dar în condiţiile prezente nu şi un obiectiv viabil.

Practic, marea problemă a TVR este poziţionarea sa constantă abia pe locul 5 în topul audienţelor. Faţă de posturile concurente, postul public beneficiază de câteva avantaje materiale consistente: veniturile din taxa radio-tv şi angajaţi care nu se confruntă cu friabilitatea mare a posturilor de pe piaţa media. Însă, cu câteva notabile excepţii, calitatea produselor TVR este încă mediocră. Cel mai la îndemână exemplu este palida prezenţă online a postului public.

Un manager capabil să promoveze intens profesioniştii valoroşi pe care TVR deja îi are, aruncându-i simultan peste bord pe cei lipsiţi de performanţe, ar întări consistent Televiziunea Română. Şi o instituţie puternică şi profesionistă va şti singură cum să-şi câştige independenţa politică.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Ovidiu Suciu