Cenuşăresele României

Autohtonii o îngrijesc ca pe o nobilă fiinţă, oferindu-i periodic toate cele necesare conservării splendorilor sale. Surorile bune ale acestor prinţese europene, duc însă în ţara dintre Carpaţi o existenţă de cenuşărese.

Cenuşăresele României sunt miile de clădiri - monumente istorice, abandonate într-o cruntă mizerie şi tratate printr-o ignară atitudine sinonimă cu o groasă insultă.

TRISTA POVESTE

Dacă centrul istoric al Sibiului este un caz pe cât de fericit pe atât de singular, restul oraşelor mari ale României găzduiesc monumente arhitecturale dărăpănate şi de multe ori chiar violate. Căci cum altfel decât viol cultural putem numi termopanele aplicate printre ornamentaţiile jugendstill sau ţevile galbene de gaz ce perforează vechile porţi baroce?

Capitala Banatului, Timişoara, este unul dintre cazurile cele mai îngrijorătoare ţinând cont de faptul că o treime dintre imobilele oraşului sunt clădiri istorice. Dintre acestea mai puţin de 10% au fost renovate, restul aflându-se într-o avansată stare de degradare.

Ne-am oprit asupra Timişoarei deoarece aici, spre deosebire de alte oraşe, există totuşi câteva proiecte coerente ale primăriei şi ale societăţii civile. Din 2006, primăria din Timişoara derulează un proiect de colaborare româno-german ce vizează reabilitarea clădirilor istorice ale oraşului.

Proiectul oferă în primul rând consultanţă tehnică gratuită acelor asociaţii de locatari care doresc să demareze acţiuni de reabilitare şi încearcă să sensibilizeze cetăţenii referitor la această problemă. Însă astfel de programe, deşi utile, nu reuşesc să rezolve principala dificultate şi anume lipsa fondurilor necesare lucrărilor de reabilitare.

UN CERC VICIOS

Datorită politicii locative a statului comunist, astăzi, cele mai multe dintre clădirile istorice ale Timişoarei sunt locuite de persoane cu venituri sub medie. Printre arcadele măreţe îşi duc viaţa pensionarii, şomerii sau tinerii, cetăţeni care nu îşi permit să plătească costurile substanţiale ale unei renovări.

Autorităţile locale pot doar să faciliteze accesul asociaţiilor de proprietari la credite garantate, în Timişoara fiind prevăzută obţinerea unui credit de 5 milioane de euro din partea unei bănci germane. Însă accesarea unor fonduri nerambursabile, fie ele europene fie naţionale, este pe moment doar un vis.

Doamna Raluca Pop, consilier în cadrul primăriei din Timişoara, a precizat că din nefericire nu există în această clipă nici un fel de discuţii între autorităţile locale şi Guvernul de la Bucureşti referitoare la alocarea unor fonduri nerambursabile, fonduri care sunt vitale pentru reabilitarea clădirilor monumente istorice din Timişoara.

În acelaşi cerc vicios se învârt din păcate şi primăriile din celelalte oraşe ale României. Bani suficienţi pentru refacerea clădirilor nu există, ei fiind disponibili doar prin obţinerea unor credite, credite care oricât de avantajoase ar fi nu pot fi contractate de locatari care în marea lor majoritate dispun de un venit lunar de maxim 250 euro.

SE CAUTĂ UN PRINŢ SALVATOR

În prezent, salvarea vine uneori de la acei prinţi bogaţi ascunşi sub masca unor firme private care atrase de un potenţial imobiliar imens, preiau vechile clădiri-cenuşărese dezvăluindu-le frumuseţea de altădată.

Însă rolul principal în această poveste rămâne să fie jucat de autorităţile de la Bucureşti care deşi dispun de posibilitatea de a mobiliza fonduri din buget destinate soluţionării acestor probleme, nu par să dea deocamdată nici un semn în această direcţie.

Până atunci, nouă ne rămâne să ne ducem viaţa printre blocuri, monotone personaje într-o fantomatică ţară plină de cenuşărese.