Cercul invizibil: televiziuni-politicieni-justiţie

S-a schimbat dar se menţine

Nu putem totuşi vorbi despre o schimbare de patronat la Realitatea TV, postul al cărui management s-a modificat oficial începând cu această dimineaţă. Sorin Ovidiu Vântu, controversatul patron şi personajul principal al mai multor scandaluri, îşi păstrează acţiunile şi rolul în cadrul trustului, noutatea fiind apariţia unui nume proaspăt. Este vorba despre omul de afaceri Sebastian Ghiţă, cu o avere estimată la câteva zeci de milioane de euro, care va investi 75 milioane de euro în televiziunea care ocupă locul trei în topul audienţelor. O veste bună pentru angajaţii şi jurnaliştii ale căror salarii întârzie de o bucată de vreme, dar nu neapărat şi pentru politicienii mitraliaţi în ultimul an din studiourile televiziunii.

Presa de la Bucureşti scrie despre Sebastian Ghiţă ca despre un apropiat al social-democraţilor dar, simultan, şi ca despre un afacerist versatil care a lucrat profitabil cu fiecare dintre cele trei mari partide româneşti. Este aşadar incert dacă subiectivismul emisiilor Realităţii TV se va îmblânzi dar, deşi aceasta este cea mai frecventă acuză, nu favorizarea unui partid în detrimentul altora este marele păcat al televiziunilor româneşti.

Cercul invizibil

Exemplul Statelor Unite este deja notoriu. Canalul de ştiri Fox News se află într-un conflict aproape deschis cu echipa preşedintelui Obama, în timp ce postul NBC este considerat a fi partizanul democraţilor. Dată fiind influenţa deosebită a televiziunilor în era campaniilor electorale non-stop, idealul unei obiectivităţi pure este pur şi simplu naiv. Televiziunea este un actor mult prea important în jocul politic pentru a i se permite o independenţă desăvârşită.

Elementul cu adevărat defectuos în România este că televiziunile sunt utilizate de anumiţi patroni media drept armă în tentativele lor de evitare a justiţiei. Opinia generală spune că, în România, justiţia este, într-o anumită măsură, dependentă de politicieni. Aceştia au nevoie de instrumentul aflat în mâna patronilor media, iar când cei din urmă au probleme cu justiţia, cercul intereselor vicioase se închide. Prin urmare, nodul care trebuie tăiat nu se găseşte în curtea televiziunilor de ştiri, ci în curtea tribunalelor.

Acesta fiind contextul, perseverenţa cu care este păstrată menţionarea presei ca vulnerabilitate în Strategia Naţională de Apărare ridică întrebări. Răspunsul consilierului prezidenţial Iulian Fota, într-un interviu pentru cotidianul “Adevărul”, este stereotipic:

”Prea multă minciună şi manipulare în presă”.

Dar nu Administraţia Prezidenţială, ci mecanismele justiţiei sunt cele care trebuie să reacţioneze în cazuri de şantaj mediatic. Introducerea omului de televiziune Dan Diaconescu în Strategia de Apărare ar fi nocivă, dar nu şi trimiterea sa în judecată pentru şantaj, eveniment anunţat chiar astăzi.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Medana Weident