Cercul vicios

Executivului israelian i se reproşează pe un ton din ce în ce mai dur distanţarea de consensul internaţional privind îngheţarea tuturor activităţilor de construcţie în teritoriile revendicate de palestinieni.

Cu toate acestea mai există şi alţi factori cel puţin la fel de importanţi care vor determina evoluţia sau involuţia situaţiei din Orientul Mijlociu.

Hotărârea oficialităţilor israeliene de a autoriza construcţia a 20 de locuinţe în răsăritul Ierusalimului a inflamat brusc spiritele. Întrucât cartierul în care locuinţele urmează să fie edificate e considerat a fi arab, Rusia a calificat proiectul drept o încălcare a aşa-numitei foi de parcurs şi a cerut guvernului să-l oprească imediat.

Liderii suedezi ai UE, care s-au remarcat în trecut prin atitudini extrem de critice la adresa Israelului, au cerut statului evreu să pună capăt„oricărei provocări”. La rândul său, guvernul parizian nu s-a lăsat mai prejos şi l-a convocat chiar pe ambasadorul israelian la Paris, ceea ce reprezintă un gest diplomatic de-o fermitate ieşită din comun.

Ministrul de externe al Franţei a estimat că activităţile de construcţie ar trebui să înceteze, întrucât altminteri „înfiinţarea unui stat palestinian independent n-ar mai avea nici o şansă”. Solicitări similare au formulat la finele săptămânii trecute şi responsabilii americani.

În replică, premierul israelian Beniamin Netanyahu a respins categoric aceste revendicări, făcând trimitere la dreptul inalienabil al Israelului de a dispune integral de capitala unificată a statului evreu. Vicepremierul israelian Dan Meridor a criticat cu neobişnuită asprime Casa Albă. El a subliniat că, stăruind asupra unui îngheţ total al tuturor activităţilor de construcţii în teritorii, executivul de la Washington "încalcă acorduri bilaterale existente între SUA şi guvernul de la Ierusalim". Un alt membru al cabinetului a supralicitat. Ministrul adjunct de externe, Daniel Aialon a reliefat în context că "Israelul nu este o filială" a cancelariilor occidentale.

Or, tocmai de acest lucru e acuzat frecvent Israelul în statele arabe şi islamice, din unghiul cărora statul evreu n-ar fi decât un avanpost colonialist occidental înfipt în coasta lumii orientale.

E clar ca atare, că izolarea internaţională a Israelului riscă să se agraveze. Cu atât mai mult cu cât proiectele actualului guvern corespund în mod vădit voinţei majorităţii electoratului israelian, care a optat în alegeri pentru un executiv de dreapta. Câtă vreme doreşte să rămână la putere, premierul n-are cum să ignore această voinţă populară, democratic exprimată, indiferent de preţul diplomatic pe care-l va avea de plătit pentru impunerea ei.

În aceste condiţii e greu de întrevăzut cum se va putea depăşi impasul în care se găseşte procesul de pace din Orientul Mijlociu, în ciuda insistenţei administraţiei Obama de a atribui prioritate absolută conflictului israeliano-palestinian. Pe moment Casa Albă n-are la activ decât eşecuri în eforturile de rezolvare a conflictului din Orientul Mijlociu.

A cărui aplanare implică, înainte de toate, rezolvarea contenciosului creat de programul nuclear iranian, înlăturarea pericolului terorist şi a riscului ca o armă nucleară să ajungă sub controlul unor forţe extremiste precum şi soluţionarea disensiunilor interne palestiniene.

Unii experţi americani favorizează atacarea simultană a tuturor acestor probleme. E însă greu de crezut că o atare abordare poate fi încununată de succes, devreme ce, de pildă, împăcarea diverselor facţiuni palestiniene depinde esenţial de îngrădirea considerabilei influenţe iraniene asupra grupării extremiste Hamas.

La fel cum şi reorientarea spre stânga a electoratului israelian va avea loc numai dacă se va putea anihila insecuritatea marcând populaţia statului evreu din pricina ameninţărilor iraniene cu genocidul şi a funciarei ostilităţi anti-israeliene manifestându-se în diverse cancelarii ale lumii.

Pare deci limpede că distrugerea cercului vicios torpilând şansele de pace în Orientul Mijlociu depinde înainte de orice de improbabila convertire a unui singur actor cheie din regiune: teocraţia iraniană.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz