Ceremonie comemorativă la Srebrenica

La ceremonia de comemorare a victimelor celei mai grave crime de război de la a doua conflagraţie mondială încoace, au participat peste 30.000 de persoane, printre care şi Carla del Ponte, procurorul şef al Tribunalului ONU pentru crimele de război din fosta Iugoslavie.

Pe 11 iulie 1995, trupe sârbo-bosniace au invadat localitatea Srebrenica, care se afla sub protecţia trupelor ONU. În jur de 8.000 de musulmani au fost ucişi, iar soldaţii olandezi din trupele ONU nu au întreprins nimic pentru a opri acest genocid. Bărbaţii şi băieţii musulmani au fost duşi în păduri şi împuşcaţi. Fostul lider sârb Radovan Karadzic şi generalul său, Ratko Mladic, principalii vinovaţi pentru cea mai gravă crimă de război din ultimii 50 de ani, se află în continuare în libertate, reuşind să se ascundă.

Pentru familiile victimelor, acest lucru este cu atât mai dureros. Printre oamenii care au pierdut totul în masacrul de la Srebrenica se numără şi Kadar Hot, în vârstă de 63 de ani.

„În fiecare zi mă întreb, cum voi reuşi să rămân în viaţă după ce am pierdut totul”, povesteşte femeia. „Soţul meu şi fratele mai mare au fost găsiţi şi înhumaţi. Astăzi mi s-a cerut să identific părţi ale trupului neînsufleţit al fratelui meu mic. Dar cel mai groaznic este, că nu ştiu ce s-a întâmplat cu fiul meu – şi astăzi îl mai caut.”

Şi tânărul Amir Sedinovici este traumatizat de crimele trăite. Când miliţiile sârbe au ocupat localitatea Srebrenica din estul Bosniei, Amir avea doar nouă ani:

„Fiecare membru al familiei mele are propria sa poveste. În luna iulie a anului 1995 eram cu mama aici, exact în locul acesta. Tatăl meu fusese în pădure şi s-a întors palid ca o fantomă. Tot ce ne-a mai putut spune a fost: „Trebuie să fugim de aici!” Eu n-am vrut să plec şi am început să strig şi să plâng. Şi astăzi îmi aduc aminte de acel moment, de frica de moarte pe care am simţit-o, şi nu mi-e uşor să vorbesc despre cele trăite.”

În fiecare an sunt găsite gropi comune cu rămăşiţele pământeşti ale bărbaţilor musulmani ucişi la Srebrenica. Ele sunt identificate în localitatea Tuzla cu ajutorul analizelor ADN, pentru a fi înhumate în cimitirul comemorativ din Potocari, în apropiere de Srebrenica. Potocari este locul în care au fost văzute pentru ultima dată cele mai multe dintre victime.

Astăzi, Srebrenica a devenit un simbol al eşecurile organizaţiilor internaţionale, şi al crimelor nepedepsite. Mulţi dintre poliţiştii sârbi acuzaţi de complicitate la masacru, îşi ocupă în continuare posturile. Familiile îndurerate ale victimelor pot oricând să se întâlnească pe stradă cu vinovaţii.

De aceste lucruri aminteşte Carla del Ponte, procurorul şef al tribunalului ONU pentru crimele de război din fosta Iugoslavie:

„Reprezentând poziţia victimelor, sunt tot mai îngrijorată de felul cum ele sunt tratate, de suferinţa lor, şi de cinismul celor care reduc aceste crime la simple calcule matematice cu numărul victimelor.”

Ea presupune că principalii vinovaţi pentru aceste crime se ascund în Serbia.

Singurul politician german care a participat ieri la ceremonia de comemorare a fost Lale Akgün din partidul socialdemocrat.

„Doar dacă le aducem victimelor acest ultim omagiu, reuşim poate să ajutăm familiile traumatizate şi să facem tot posibilul pentru revenirea normalităţii în Bosnia”, a declarat Lale Akgün la ceremonia de ieri.