Certitudini, speculaţii şi necunoscute

Există şi un drept al evenimentelor aparent minore de a avea parte de interesul editorialiştilor chiar şi atunci cînd actualitatea nu duce cîtuşi de puţin lipsă de subiecte arzătoare, precum, în cazul de faţă, situaţia din Siria după convorbirile de la Geneva ori ipoteticele configuraţii ale viitoarei coaliţii de la Bonn, după majoritatea absolută obţinută de creştin-sociali în alegerile de land din Bavaria.

Aurul dezbină România titra magazinul GREENPEACE în ediţia sa electronică, disputele generate de exploatările aurifere de la Roşia Montană, insistînd în cuprinsul articolului asupra efectelor nocive şi de durată, înregistrate în mai multe regiuni ale lumii, după recurgerea la cianuri în obţinerea preţiosului metal. Care s-a metamorfozat într-un măr al discordiei în alianţa USL, rezultă dintr-un articol anterior, publicat în SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, cu cîteva zile în urmă. Finalul conflictului rămîne deschis deşi proiectul ar fi murit, cum a decretat premierul Ponta, după ce partenerul său de coaliţie, imprevizibilul Antonescu, şi-a schimbat din nou părerea. Iar protestele zecilor de mii de adversari ai proiectului, par şi ele a-şi fi atins scopul, de vreme ce Senatul a respins cu o majoritate de voturi, controversatul plan al firmei canadiene Gabriel Ressource de a scoate la lumină mii de tone de aur şi argint în România. Controversele însă continuă şi nici consecinţele juridice în cazul unei definitive renunţări la proiect nu se vor lăsa îndelung aşteptate.

Dar nu numai aurul ci şi cîinii vagabonzi de pe străzile Bucureştiului şi ale altor localităţi mari şi mici din România, înferbîntă spiritele într-atît încît NEUE ZÜRCHER ZEITUNG în Elveţia, DIE PRESSE la Viena şi DER TAGESSPIEGEL la Berlin, consacră temei un respectabil spaţiu editorial.

Cotidianul din ţara cantoanelor, în bunul său obicei, merge la rădăcinile răului. Totul a început cînd Ceauşescu şi-a pus în aplicare megalomanele planuri de sistematizare a capitalei, făcînd una cu pămîntul fermecătoarele case boiereşti şi de familie, înconjurate de grădini, păzite de vigilentele patrupede. Care au devenit cu miile vagabonzi, după demolarea clădirilor şi devastarea grădinilor, în locul cărora s-au înălţat blocurile în care populaţia rurală, adusă de la ţară la oraş spre a munci în dezolantele fabrici, a fost îngrămădită. Intre timp numărul cîinilor fără stăpîn ar fi ajuns la circa 200 de mii doar în Bucureşti, cifrîndu-se azi între 40.000 şi 65.000, în pofida programelor de sterilizare. Potrivit unor statistici fiabile circa 16.000 de persoane au fost muşcate mai mult sau mai puţin grav de maidanezi. Recentul deces al unui copil în vîrstă de patru ani, la Bucureşti, în urma atacării sale de către cîini vagabonzi într-un parc, pare a fi determinat Parlamentul să voteze deunăzi, cu o mare majoritate de voturi o lege care permite eutanasierea cîinilor capturaţi dacă în intervalul a 14 zile acesta va rămîne lipsit de stăpîn, menţionează ziarul citat.

Cum era de aşteptat decizia parlamentului a fost pe dată instrumentalizată politic. Asociaţiile de protecţia animalelor protestează, susţinute vehement de naţionalistul CV Tudor, pe care însă în România, nimeni nu-l mai ia în serios află cititorul din cuprinsul unui alt articol, nelipsit de inflexiuni ironice, publicat în DIE PRESSE.

Iar din Berlin, DER TAGESSPIEGEL deapănă întreaga istorie a cîinilor vagabonzi, într-o corespondenţă primită de la Timişoara, al cărui semnatar îşi exprimă în final îndoiala că proaspăta lege a eutanasierii cîinilor vagabonzi va şi fi respectată. Nu în ultimă instanţă fiindcă ea a suscitat mînia unor fanatici protectori ai animalelor din întreaga Europă, care se pregătesc să meargă la Bucureşti, spre a protesta…Păcat că autorul textului nu le recomandă acestora să se mute definitiv în oraşele României, bîntuite de haitele canine.

Bîntuiţi de remuşcări tardive pentru păcatele comise în tinereţe de unii dintre actualii lideri ecologişti, verzii riscă să piardă masiv voturi la scrutinul parlamentar de duminică, din Germania. Atîrnă acum greu la cîntar, alături de recente propuneri financiar politice, tardiva mărturisire a planurilor de a legaliza pedofilia, nutrite în turbulentul deceniu şapte al secolului trecut, de către unii lideri ecologişti, la acea vreme, rebeli stîngişti simpatizînd cu Mao, cu Che Guevarra, cu Troţki şi alţi corifei ai terorii şi extremismului roşu.

Păcatul capital al ecologiştilor rămîne însă acela de a predica apă şi de a bea vin, poate deduce cititorul din articolul de fond apărut în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. La ananghie se află şi liberalii, după ce scrutinul parlamentar din Bavaria i-a eliminat din Parlamentul de land din München. Ceea ce s-ar putea repercuta negativ şi asupra popularităţii Angelei Merkel, după ce Brüderle, candidatul liberal la funcţia de cancelar, declarase că cine o vrea pe Angela la putere votează FDP. Şi ce face şi spune Angela Merkel în plină campanie electorală? Ea face bilanţuri dar nu are proiecte constată de la Paris LE MONDE.

Dacă de la Sofia cotidianul TRUD întrevede ca sigură realegerea Angelei Merkel la conducerea noului cabinet, pentru ziarul KOMMERSANT din Moscova obţinerea celui de-al treilea mandat al cancelarei depinde de participarea germanilor la vot. Care de pe acum se anunţă destul de slabă. Surprizele de orice fel, nu sunt însă deloc excluse.