1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Certitudini spulberate, speranţe confirmate

Rodica Binder14 ianuarie 2005

"Cine acordă un ajutor de 500 de milioane de euro are cel puţin două drepturi: acela de a veghea ca el să ajungă la cei care au cea mai mare nevoie de el şi de a avea parte de un tratament cuviincios" - scrie azi cotidianul DIE WELT ripostînd aroganţei cu care ministrul indonezian de externe le-a reamintit responsabililor politici de la Berlin că prezenţa echipelor internaţionale de ajutor în ţara sa este posibilă doar fiindcă guvernul de la Djakarta a admis-o.

https://p.dw.com/p/B16V
O nouă lovitură dată destinderii - punctul de control din fîşia Gaza, după atentat
O nouă lovitură dată destinderii - punctul de control din fîşia Gaza, după atentatImagine: AP

Ceea ce nu trebuie să-i intimideze nicidecum pe donatori atrage SUDDEUTSCHE ZEITUNG atenţia cititorilor săi, recomandînd guvernului german să impună reguli stricte guvernanţilor de la Djakarta, Indonezia figurînd , conform organizaţiei TRANSPARENCY INTERNATIONAL, în plutonul celor zece cele mai corupte state din lume.

Corupţiei în primul rînd i-a declarat război noul preşedinte al României Traian Băsescu şi noua coaliţie liberal democrată , îşi informează cititorii cotidianul FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG azi, în cuprinsul unui articol intitulat "În România adie un vînt proaspăt" .Subtitlul însemnării lui Karl Peter Schwarz precizează că voinţa de reformă a prşedintelui Băsescu nu mai poate fi pusă la îndoială.Intre altele, în textul articolului asupra căruia revenim pe larg în a doua oră de program, este menţionată şi opinia lui Traian Băsescu potrivit căreia aderarea Româaniei la Uniunea Europeană ar putea fi ratată doar din două motive: corupţia şi carenţele sistemului de justiţie.

Sinecurile pe care unii lideri poltiici germani între care şi deputaţi în Bundestag le încasează de la anumite firme, în ale căror liste de salarii sunt incluşi - ar putea fi încadrate , dacă nu strict juridic, măcar la nivelul bunului simţ elementar, tot în categoria corupţiei.Din acest motiv, majoritatea ziarelor germane emit tonuri foarte critice în jurul subiectului. STUTTGARTER ZEITUNG recunoaşte dreptul legal al unor parlamentari de a exersa şi alte profesiuni nu însă şi de a încasa bani fără a mişca un deget, dar avînd posibilitatea de a infulenţa unele decizii în favoarea firmelor care-i salarizează.Numai că reprezentanţii poporului nu sunt automat şi reprezentanţi ai marilor concerne şi firme precizează OSTSEE ZEITUNG.

Dar atunci ce ar mai putea fi deputaţii ? Evident "lobby-işti" scrie TAGESSPIEGEL menţionînd că în Berlin mişună o mulţime de membri ai acestei specii care însă nu se comportă ca şi cum ar fi nişte deputaţi independenţi. In Bundestag se ştie dacă un deputat este preşedintele onorific al unei Asociaţii de protecţie a animalelor mici sau dacă eventual cîntă în corul bisericii , nu însă şi dacă dacă acelaşi deputat trebuie să se decidă în favoarea poporului, care-l plăteşte sau a intereselor concernului Volkswagen, spre exemplu, de la care încasează un salariu.Or, această de-a doua chestiune, ne priveşte pe toţi, conchide ziarul berlinez citat.

KURIER nu contestă relaţiile politicienilor cu industria şi economia, mulţi dintre ei provenind din aceste cercuri. Ceea ce trebuie însă neapărat reglementat juridic, sunt relaţiile în care se află reprezentanţii poporului cu marile concerne pentru a putea fi depistate şi elucidate eventualele conflicte de interese.

Calibrul unei personalităţi poltiice este determinat şi de capacitatea acesteia de a-şi dovedi suveranitatea în măsura în care-şi poate recunoaşte greşelile scrie MUNCHNER MERKUR şi continuă: Războiul din Irak, aşa cum a fost el înscenat şi purtat, a fost o gravă eroare de care nimeni nu se mai îndoieşte azi.Dar George Bush şi apropiaţii lui evită să recunoască această greşeală. Nimeni nu-l poate contrazice pe Bush atunci cînd el afirmă că Saddam Hussein trebuia răsturnat de la putere.Dar nu acesta a fost scopul războiului în Irak.

Scopul fusese clar formulat şi argumentat la vremea lui - existenţa armelor de distrugere în masă, care acum, ia-le de unde nu-s aşa încît din nou, scrie SCHWABISCHE ZEITUNG, George Bush junior oferă opiniei publice internaţionale un prilej de stupefacţie, afirmînd că şi fără existenţa presupuselor arme de distrugere în masă războiul preventiv se legitimează. Un punct de vedere care pune sub semnul întrebării însăşi doctrina războiului preventiv care se cere regîndită notează USA TODAY.Pentru a mobiliza mai multe ţări într-un război, după ce toate celelalte mijloace paşnice de a-l evita au rămas lipsite de rezultat, dovezile şi argumentele trebuie să fie absolut infailibile ,conchide ziarul american citat.

Aşa încît nu-i de mirare că fisurile în zidăria coaliţiei din Irak devin tot mai adînci iar retragerea Ucrainei creează deja un gol masiv opinează NEW YORK TIMES. Din Olanda, ziarul TROUW face auzită revendicarea părăsirii de către militarii neerlandezi a coaliţiei căci armata ţării trebuie să ştie pentru ce valori îşi riscă soldaţii viaţa.Iar argumentul că autorităţile irakiene nu sunt capabile să asigure prin forţe proprii securitatea, nu mai funcţionează din simplul motiv că aşa ceva se ştie deja de cîteva luni încoace. Pe scurt, regiunea din jurul Golfului Persic nu a devenit nicidecum mai sigură constată THE TIMES şi nici nu promtie să devină prin prezenţa îndelungată a miltiarilor britanici şi americani în Irak. Zece ani i-au trebuit guvernului american pentru a reucnoaşte eroarea comisă în Vietnam.Iar monumentul pe care sunt înscrise numele celor 50 de mii de soldaţi americani care au murit în acest război ar fi bine să-l viziteze acum şi Bush şi Blair măcar pentru a pentru a trage unele învăţăminte recomandă ziarul britanic conservator.

Un recul pe calea păcii în Orientul Apropiat - Certitudini fisurate, speranţe confirmate astfel poate fi interpetat atentatul sinucigaş comis ieri în fîşia Gaza , un act de provocare la adresa noii puteri palestiniene scrie IL MESSAGGERO ; un act comis cu intenţia vădită de a perturba climatul de încredere care a început să se înfiripe între Israel şi palestinieni după victoria lui Mahmoud Abbas, completează LA REPUBBLICA, ideea.