Cetăţenii şi decizia politică

Deputaţii PD Emil Boc şi Ioan Oltean au formult un amendament la Legea administraţiei publice, care oferă cetăţenilor dreptul de a iniţia proiecte de hotărîre pentru consiliile locale. În România cetăţenii pot iniţia o lege, dar nu au posibilitatea de a iniţia o hotărîre privitoare la localitatea în care trăiesc. Este paradoxal că această componentă participativă a democraţiei a fost întărită, formal, la nivelul legislaţiei generale, dar ea lipseşte acolo unde i se simte mai mult nevoia şi unde este mai uşor de exercitat.

De pildă cetăţenii nu au posibilitatea de a iniţia un proiect privind amenajarea unui parc pentru copii. Ar trebui să depună petiţii sau, în cazul cel mai rău, să manifesteze cu pancarte în faţa primăriei. Este limpede că democraţia românească nu a mers în sesnul lărgirii ei, ci mai curînd al restrîngerii ei. Elita politică şi-a adjudecat dreptul absolut, în virtutea reprezentării, de a lua toate deciziile. Dar s-a văzut uneori că elita politica s-a îndepărtat de aspiraţiile populare şi atunci au intervenit crize greu de rezolvat.

Referendumul pentru Constituţie a arăta foarte bine cît de departe sînt aspiraţiile populare de proiectele clasei politice. Numai graţie unor abuzuri bine intenţionate referendumul a putut fi validat şi asta pentru că cetăţenii s-au simţit manipulaţi într-un joc care nu i-a privit direct. Iar urmarea a fost că elita politică a propus noi măsuri pentru restrîngerea democraţiei participative.

Există însă în România şi o apatie publică pronunţată care face ca aspectul acesta participativ al democraţiei să nu funcţioneze ca în Elveţia de pildă. Cetăţenii, după atîţia ani de comunism nu mai ştiu să fie solidari, să acţioneze împreună şi nu în ultimul rînd au uitat că au libertatea de a schimba realitatea din jurul lor. Aşa se face că atunci cînd a apărut legea informaţiilor publice, oamenii nu au făcut recurs la ea decît prea rar, încurajînd pe mai departe administraţia să ferece sertarele cu documente. Cu toate acestea s-a văzut că atunci cînd descoperă ca au putere cetăţenii devin dintr-o dată mai activi şi mai răspunzători.

Proiectul de amendament al deputatului de Cluj Emil Boc, pare de aceea să vină în întimpinarea unei dorinţe mai profunde a românilor, chiar dacă ea nu este exprimată. În orice caz ea ar fi de natură să ofere democraţiei româneşti şi componenta populară care îi lipseşte. Şi este o lege care ar funcţiona cu atît mai bine cu cît şi autonomia administraţiei locale ar fi mai largă. Dar în direcţia descentralizări mai sînt încă multe de făcut în România şi ceea ce se petrece nu este deloc încurajator. Am văzut de pildă că pînă şi în aşa numita politică de dezvoltare regionala, care pare să vorbească de la sine despre descentralizare, Guvernul intenţionează o administrare centralizată a subvenţiilor comunitare.