1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Cetăţenii fostei Iugoslavii oftează şi acum după dictatorul Tito

Barbara Gruber/Claudia Ştefan21 iunie 2008

De la Ljubliana sau Sarajevo până la Belgrad domneşte în prezent un fel de „iugonostalgie"; dorul de fosta Iugoslavie cu vechile ei obiceiuri şi nevoi şi chiar şi de fostul şef de stat Josip Brosz Tito.

https://p.dw.com/p/EIVS
Faimosul "tren albastru" al preşedintelui TitoImagine: AP

Momentul potrivit, a fost de părere conducerea Căilor Ferate din Serbia, pentru a scoate din depou trenul particular al fostului preşedinte Tito şi de a-l pune în mişcare pentru a atrage cât mai mulţi turişti.

Preşedintele Tito şi-a iubit trenul

Chiar dacă un sfert de veac a stat depou prăfuit, trenul albastru nu şi-a pierdut nimic din strălucirea comunistă de pe vremea preşedintelui Tito. Garnitura, construită în 1947 pentru fostul preşedinte, îşi păstrează intacte şi acum dotările originale: lambriuri de lemn închis la culoare, mochete groase şi mobilă elegantă în stilul anilor 50.

Tito şi-a iubit trenul în care a parcurs peste 400.000km. Mai mult, unii precum ghidul Slobodan Stetic, cred că l-a iubit atât de mult încât îşi petrecea chiar şi noaptea de dinaintea călătoriei în trenul aflat în depou. Lui Stetic îi place în mod deosebit vagonul particular al lui Tito:

„Când intrăm în salonul de primire al preşedintelui Tito, îmi place sentimentul însemnătăţii pe care-l avea ţara atunci când era el la putere. Oamenii veneau la Tito să-i ceară sfaturi; personalităţi din întreaga lume îl considerau un om de stat inteligent şi înţelept care ştia să aprecieze bine realitatea politică şi să dea sfaturi bune”

În anii 40, când a fost construit, trenul albastru trecea drept unul dintre cele mai luxoase din lume. Un grup de turişti americani savurează călătoria în trenul fostului preşedinte.

„Este minunat şi impresionant să-ţi imaginezi că oamenii chiar au mers în acest tren şi s-au întâlnit aici unde ţinea Tito celebrele lui conferinţe sau dormea. Este într-adevăr impresionant”

„Tito a fost comunistul bun, nu cel stalinist. Cred că el a încercat să construiască socialismul într-o manieră potrivită. N-a avut succes, dar măcar a încercat!"

- spun turiştii

Un om politic remarcabil şi un dictator iubit

Blue Train
Nostalgia trenului albastruImagine: AP

Între 1947 şi 1980, Tito a primit în trenul său albastru mulţi oaspeţi de seamă din întreaga lume. Unii şefi de stat aveau chiar propriul vagon, precum regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii:

„Tito era un lider carismatic, un maestru al jocului care ştia cum să penduleze între est şi vest. Poporul l-a iubit, chiar dacă era un dictator” – povesteşte Stetic.

Iugoslavii o duceau bine, mai spune el, şi erau altfel decât cetăţenii din celelalte ţări aflate în spatele Cortinei de Fier. De exemplu, iugoslavii puteau călători fără restricţii şi fără viză atât în Est cât şi Vest:

Standardul de viaţă era ridicat, oamenii îl plăceau, eram mândri să fim iugoslavi, iar după moartea lui n-a mai existat un altul la fel. Acesta a fost sfârşitul Iugoslaviei”

Între 1975 şi 1980, Maria Petrovic a fost bucătăreasa lui Tito. Femeia îşi aduce bine aminte de ziua în care preşedintele a încetat din viaţă:

„A fost un moment emoţionant. Trupul său neînsufleţit a fost transportat cu trenul albastru de la Ljubliana la Belgrad. Mă aflam acolo şi îmi amintesc de oraşele prin care am trecut. Toţi oamenii plângeau”

Maria Petrovic mai povesteşte că fostul preşedinte prefera felurile simple de mâncare şi deserturile. După masa de prânz, Tito obişnuia să se ducă în bucătăria trenului şi să le mulţumească angajaţilor.

Valoarea simbolică a "Trenului albastru"

Turiştii iubesc călătoriile cu trenurile de epocă. „Iugonostalgia” în trenul albastru nu este o excepţie, însă în ziua de azi nimeni n-ar mai lua în serios o Iugoslavie unită – este de părere Stetic. Totuşi, a aşeza trenul albastru pe şine înseamnă mai mult decât a scoate din depou orice alt tren de epocă:

„Sperăm să aderăm cândva la Uniunea Europeană. Dar apărarea valorilor noastre are un caracter simbolic, iar aceste valori sunt în continuare foarte puternice spritual şi cultural pentru că, în fond, între 1918 şi 1991, am convieţuit aici. Iar trenul albastru răspândeşte următorul mesaj: uitaţi-vă în urmă la ceea ce am reuşit să facem împreună şi daţi tot ce aveţi mai bun în Uniunea Europeană, atunci când va veni vremea. Valoarea simbolică a acestui tren este uriaşă”.