Chalabi, Irakul şi SUA

Situaţia din Irak continuă să se afle în atenţia observatorilor politici. Vineri, 6 ore de lupte grele s-au soldat în oraşul sfânt musulman Kerbala cu moartea mai multor persoane, între care şi un jurnalist al postului de televiziune arab Al Djezira. Alte ciocniri s-au semnalat la Najaf, de asemenea oraş sfânt, în perimetrul căruia se ascunde clericul extremist şiit Moktada al Sadr. In aceste condiţii, conflictul izbucnit acum 6 săptămâni între americani şi armata lui al Sadr nu dă semne să se aplaneze. In plus, s-a produs ieri o notabilă ruptură între americani şi Ahmed Chalabi, unul din membri Consiliului Guvernamental provizoriu de la Bagdad.

Ştirea percheziţionării locuinţei şi birourilor lui Ahmed Chalabi, membru şiit (laic) al Consiliului Guvernamental provizoriu din Irak ar fi putut să şocheze, dată fiind susţinerea de care s-a bucurat mult timp, din partea Pentagonului, cel vizat de raidul de ieri al poliţiei irakiene şi forţelor americane. In timp ce luptele dintre trupele americane şi aliate cu insurgenţii şiţii ai lui Moktada al Sadr au continuat în oraşele sfinte Najaf şi Kerbala, SUA se văd confruntate cu o ostilitate crescândă şi din partea altor segmente irakiene. Un sondaj de opinie efectuat luna trecută, în preajma apogeului răzmeriţei conduse de al Sadr releva că liderul extremist şiit, anterior virtual necunoscut, a devenit una dintre cele mai populare persoane din Irak.

Nu e deci de mirare, că o serie de politicieni irakieni încearcă să capteze acest curent resentimentar de opinie, pregătindu-şi terenul, prin ieşiri antiamericane, în vederea viitoarelor alegeri din această ţară arabă. Un caz în speţă e Ahmed Chalabi. Divergenţele survenite între el şi administraţia din Washington au devenit cum nu se poate vizibile în urma percheziţiei de ieri. Anterior, Chalabi, revenit din emigraţie în Irak cu sprijin american în ciuda condamnării sale pentru delicte penale de către un tribunal iordanian, şi-a semnalizat într-un mod cît se poate de virulent opoziţia faţă de SUA. Ahmed Chalabi a criticat vehement între altele intervenţia americană împotriva armatei Mehdi a lui al Sadr, condamnînd în context în special operaţiunile militare derulate în oraşele sfinte şiite. Potrivit lui Chalabi, americanii ar fi împiedicat găsirea unei eventuale soluţii palşnice a conflictului. Chalabi revendică în plus ca suveranitatea guvernului irakian, căruia urmează să i se transfere puterea la 30 iunie, să nu fie limitată câtuşi de puţin, iar executivul de la Bagdad să deţină controlul total nu doar asupra forţelor armate proprii, ci şi a resurselor de petrol irakiene.

La rîndul lor, SUA s-au delimitat clar de fostul lor aliat. Neoficial, demnitarii americani relevă că Chalabi îşi urmăreşte doar propriile afaceri şi interese personale şi chiar că a strecurat Iranului fundamentalist-islamic, o ţară funciarmente ostilă Americii, informaţii secrete ultrasensibile. In cursul percheziţiei efectuate la domiciliul şi birourile lui Chalabi, care este şeful de partid al aşa-numitului Congres Naţional Irakian, poliţşiştii şi militarii americani şi irakieni au confiscat ordinatoare şi diverse documente. In reacţie, Chalabi a declarat că relaţia lui cu Autoritatea Provizorie a Coaliţiei a încetat. Marţi, şeful adjunct al Pentagonului, Paul Wolfowitz, anunţase că SUA vor pune capăt susţinerii financiare a partidului condus de Chalabi.

Să fie toate acestea o diversiune, menită să prepare un eventual acces la putere al lui Chalabi prin contracararea oricăror posibile acuzaţii că liderul şiit este o marionetă americană? Greu de spus. Pe moment purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Scott Mclellan a subliniat că este treaba poporului irakian să determine cine-l va reprezenta.

Peste ocean, menţinerea în prim plan a scandalului cazurilor de tortură asupra deţinuţilor irakieni, amplificat de noi fotografii publicate azi în Washington Post e de natură să sporească masiv presiunile asupra preşedintelui Bush, a cărui popularitate a scăzut considerabil în plină campanie electorală. Motiv pentru care la Washington s-au intensificat simţitor eforturile diplomatice menite să ducă la adoptarea unei rezoluţii ONU capabile să convingă cât mai multe ţări să pună umărul la pacificarea Irakului. Fiindcă prăbuşirea în anarhie a acestei ţări ar deveni un coşmar insuportabil. Şi nu doar pentru SUA.