Chişinăul a fost condamnat de CEDO de 7 ori într-o singură zi

Şapte dosare pierdute la CEDO într-o singură zi. 15 hotărâri de condamnare – numai în ultima lună. De la 1 ianuarie 2006 până în prezent, CEDO a condamnat Republica Moldova de 55 de ori, iar din 2001, de când la putere au revenit comuniştii, Guvernul de la Chişinău a fost condamnat de 90 de ori. Şi aceasta în timp ce din 1997 (de când Republica Moldova a aderat la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului) până în 2001 – Chişinăul a pierdut un singur dosar. O simplă analiză a motivelor invocate de CEDO scoate la iveală două probleme extrem de grave ale justiţiei moldoveneşti: subordonarea politică a sistemului judiciar şi nivelul înalt de corupţie.

De cele mai multe ori Republica Moldova a fost condamnată pentru proasta calitate a actului de justiţie, maltratarea persoanelor în locurile de detenţie, neexecutarea hotărârilor instanţelor judiciare, îngrădirea libertăţii de expresie şi a accesului la informaţie. APCE a transmis recent Chişinăului un set de recomandări menite să încurajeze autorităţile să fortifice instituţiile democratice. În special, experţii CE sugerează excluderea şefului statului din procesul de numire şi promovare în funcţie a judecătorilor. Conform legislaţiei în vigoare în Republica Moldova, preşedintele numeşte prin decret judecătorii Curţii de Apel. Tot el numeşte, iniţial pentru 5 ani, în funcţie preşedinţii, vicepreşedinţii şi judecătorii instanţelor judecătoreşti după care, la expirarea acestui termen, beneficiază de dreptul discreţionar, de a-i reconfirma sau nu în funcţii până la atingerea de către aceştia a vârstei de 65 de ani. Culmea aberaţiei o găsim în Legea cu privire la statutul judecătorului potrivit căreia, fără acordul preşedintelui, un judecător din Republica Moldova nu poate fi sancţionat nici măcar administrativ.

Preşedintele Baroului de avocaţi din Moldova, Gheorghe Amihalachioaie, sprijină recomandările CE:

“Nu este de competenţa preşedintelui... Cea mai bună formulă ar fi numai şi numai cu consimţământul Consiliului Superior al Magistraturii”.

De asemenea, Gheorghe Amihalachioaie recunoaşte că puterea comunistă foloseşte justiţia pentru a-şi anihila concurenţii politici:

“Atunci când un dosar are caracter politic sau este vorba despre un rival politic al guvernării este foarte greu ca această persoană să fie apărată. Aducem argumente, probe care dovedesc nevinovăţia... Cerem schimbarea măsurii de reprimare, dar nu suntem auziţi. Şi numai când ajungem la CEDO obţinem dreptate".

La rândul său, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Nicolae Clima, susţine că judecătorii care comit derogări de la normele eticii sunt sancţionaţi, dar a dat asigurări că judecătorii nu primesc indicaţii telefonice de la autorităţi:

“Eu nu neg faptul că avem probleme în justiţie, dar Consiliul primeşte hotărâri drastice faţă de toţi cei care încalcă chiar şi independenţa”.

În ceea ce priveşte corupţia, CE constată că “există suficiente aparenţe de coruptibilitate a sistemului judiciar” din Republica Moldova. Experţii susţin că suspiciunile transpar din obişnuinţa stranie a multor judecători moldoveni de a nu-şi motiva hotărârile pronunţate.

Preşedintele CSM, Nicolae Clima, recunoaşte că o atare practică există şi spune că judecătorii vor fi instruiţi:

"Eu nu aş spune că în justiţie există corupţie, dar factori de corupţie pot să existe..."

Avocaţii, însă, nu pun la îndoială existenţa corupţiei în sistemul judiciar. Mai mult, ei susţin că nu cred că acest fenomen va dispărea prea curând. GHEORGHE AMIHALACHIOAIE:

"Avocaţii nu cred – ei sunt convinşi că există fenomenul corupţiei în justiţia moldovenească. A existat şi o să mai existe..."

Motivul: Salariile mici ale judecătorilor şi dependenţa lor financiară de Ministerul Finanţelor. Aşa s-ar explica şi faptul că majoritatea litigiilor dintre stat şi agenţii economici sunt soluţionate aproape de fiecare dată în folosul statului.