China şi "parlamentul" ei
12 martie 2004Publicitate
Adunarea Naţională Populara Chineză şi-a încheiat lucrările, făcînd anunţuri care trezesc unele speranţe, fără să rezolve nimic din problemele reale ale Chinei.
De o jumătate de veac încoace, regimul Chinei comuniste permite în martie unui număr de 3.000 de delegaţi ai aşa-numitului Congres naţional popular să se adune la Beijing, spre a participa la o mascaradă a democraţiei. Oficial, acest for chipurile parlamentar are menirea de a discuta politica executivului, de a adopta legi şi de a alege guvernul. În realitate, istoria acestui congres nu cunoaşte nici un singur exemplu de respingere a unui candidat propus de regimul comunist şi nici o singură invalidare a vreunui proiect legislativ guvernamental. Incît manifestarea acestei adunări naţionale aminteşte fatal de-o înscenare teatrală.
Cu atît mai importante, cel puţin pentru observatori, sunt detaliile acestei puneri în scenă, în special acum, cînd e condusă pentru prima dată de noul regim instalat anul trecut la Beijing, în frunte cu preşedintele Hu Jintao şi premierul său Wen Jibao. Cît de tiranic continuă, în ciuda acestei schimbări la cîrmă, să fie regimul comunist de la Beijing reiese din arestarea, în cursul zilei de marţi, 9 martie, a mai multor mii de oameni, care intenţionaseră să avanseze petiţii Adunării. Oamenii reţinuţi au fost apoi închişi într-o sală de sport, fiind ulterior trimişi cu forţa înapoi acasă. Cu doar o zi înainte, delegaţii discutaseră o proiectată modificare a constituţiei chineze, spre a include în legea fundamentală protecţia drepturilor omului.
Printre ciudăţeniile acestui parlament sui-generis se numără şi faptul că între delegaţii chinezi figurează şi 13 chemaţi să reprezinte Taivanul. Dar nici unul dintre ei nu trăieşte realmente în Taivan, prezenţa lor fiind doar menită să întărească pretenţia oficială că insula ar aparţine Chinei comuniste.
Mai puţin simbolică se nădăjduieşte afi direcţia înspre care a bătut raportul guvernamental al premierului. Fără să jubileze din pricina uriaşei creşteri de peste 9 la sută a PIB, şeful guvernului a indicat că se va dezice pe viitor de un capitalism pur, punînd accentul pe stabilizare şi ajutorarea păturilor celor mai sărace. Rămîne de văzut cît de serioase sunt aceste intenţii. Cu oarecare atenţie s-a înregistrat în occident şi promisiunea preşedintelui Curţii Supreme care a anunţat că va verifica pe viitor toate sentinţele capitale. Pină în prezent execuţiile erau permise de curţile regionale. Dar nu se ştie încă defel cînd şi dacă vor surveni anunţatele schimbări ale draconicelor practici judicare chineze, care, spre disperarea Europei şi a organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului, permit în continuare pronunţarea pedepsei cu moartea pentru nu mai puţin de 68 de delicte diverse, dintre care multe economice.
E cazul deci să rămînem prudenţi, consemnînd totuşi că, deşi lucrările congresului n-au schimbat nimic în bine, au avut totuşi darul de a trezi oarecari speranţe de ameliorare a situaţiei din China.
De o jumătate de veac încoace, regimul Chinei comuniste permite în martie unui număr de 3.000 de delegaţi ai aşa-numitului Congres naţional popular să se adune la Beijing, spre a participa la o mascaradă a democraţiei. Oficial, acest for chipurile parlamentar are menirea de a discuta politica executivului, de a adopta legi şi de a alege guvernul. În realitate, istoria acestui congres nu cunoaşte nici un singur exemplu de respingere a unui candidat propus de regimul comunist şi nici o singură invalidare a vreunui proiect legislativ guvernamental. Incît manifestarea acestei adunări naţionale aminteşte fatal de-o înscenare teatrală.
Cu atît mai importante, cel puţin pentru observatori, sunt detaliile acestei puneri în scenă, în special acum, cînd e condusă pentru prima dată de noul regim instalat anul trecut la Beijing, în frunte cu preşedintele Hu Jintao şi premierul său Wen Jibao. Cît de tiranic continuă, în ciuda acestei schimbări la cîrmă, să fie regimul comunist de la Beijing reiese din arestarea, în cursul zilei de marţi, 9 martie, a mai multor mii de oameni, care intenţionaseră să avanseze petiţii Adunării. Oamenii reţinuţi au fost apoi închişi într-o sală de sport, fiind ulterior trimişi cu forţa înapoi acasă. Cu doar o zi înainte, delegaţii discutaseră o proiectată modificare a constituţiei chineze, spre a include în legea fundamentală protecţia drepturilor omului.
Printre ciudăţeniile acestui parlament sui-generis se numără şi faptul că între delegaţii chinezi figurează şi 13 chemaţi să reprezinte Taivanul. Dar nici unul dintre ei nu trăieşte realmente în Taivan, prezenţa lor fiind doar menită să întărească pretenţia oficială că insula ar aparţine Chinei comuniste.
Mai puţin simbolică se nădăjduieşte afi direcţia înspre care a bătut raportul guvernamental al premierului. Fără să jubileze din pricina uriaşei creşteri de peste 9 la sută a PIB, şeful guvernului a indicat că se va dezice pe viitor de un capitalism pur, punînd accentul pe stabilizare şi ajutorarea păturilor celor mai sărace. Rămîne de văzut cît de serioase sunt aceste intenţii. Cu oarecare atenţie s-a înregistrat în occident şi promisiunea preşedintelui Curţii Supreme care a anunţat că va verifica pe viitor toate sentinţele capitale. Pină în prezent execuţiile erau permise de curţile regionale. Dar nu se ştie încă defel cînd şi dacă vor surveni anunţatele schimbări ale draconicelor practici judicare chineze, care, spre disperarea Europei şi a organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului, permit în continuare pronunţarea pedepsei cu moartea pentru nu mai puţin de 68 de delicte diverse, dintre care multe economice.
E cazul deci să rămînem prudenţi, consemnînd totuşi că, deşi lucrările congresului n-au schimbat nimic în bine, au avut totuşi darul de a trezi oarecari speranţe de ameliorare a situaţiei din China.
Publicitate