China la 120 de ani de la naşterea lui Mao Zedong

Cine să asculte de îndemnul la calm al preşedintelui ţării şi al partidului, Xi Jinping, când se împlinesc 120 de ani de la naşterea lui Mao Zedong? Cu siguranţă nu cetăţenii din satul Shaoshan, unde s-a născut celebrul lider comunist. În zonă, pentru mai multe proiecte vizând celebrarea naşterii lui Mao s-ar fi alocat, conform presei locale, aproximativ două miliarde de euro.

Din aceşti bani ar urma să fie renovat centrul turistic din zonă, precum şi casa în care a crescut Mao, dar şi construirea de autostrăzi şi gări. Provincia Hunan, din care face parte şi satul în care s-a născut fostul lider comunist, mizează pe un reviriment economic şi turistic, bazat pe cultul lui Mao.

Omniprezentul Mao

Omul Mao a murit, însă amintirea lui continuă să dăinuiască în China. Portretele în miniatură înfăţişându-l pe fruntaşul comunist sunt agăţate de oglinzile retrovizoare ale taxiurilor. "Ca să aducă noroc", spun unii oameni.

Din zestrea culturală maoistă nu lipsesc "Biblia lui Mao", o colecţie de texte scrise de Mao şi tablouri pictate în timpul revoluţiei culturale păstorite de ilustrul comunist.

Chipul său tronează şi astăzi, nu doar pe bancnotele chinezeşti, ci şi în Piaţa Tiananmen din Beijing, în format mult mai generos, de 12 metri pătraţi. Tot aici se află şi trupul său - îmbălsămat, într-un cavou transparent - depus la mausoleu.

70 la sută "bine", 30 la sută "rău"

Din punct de vedere istoric, lupta contra proprietăţii funciare a reprezentat catalizatorul mişcării comuniste chineze, avându-l pe Mao în rolul principal. În pofida eliberării ţăranilor de structurile feudale, "procesele trucate şi execuţiile în masă din perioada 1950 - 1951 reprezintă un capitol foarte întunecat din istoria Partidului Comunist Chinez", scrie Oskar Weggel în lucrarea sa dedicată istoriei Chinei în secolul 20.

Au urmat însă şi alte perioade tenebroase. Mao a pornit faraonice campanii de "dezvoltare", soldate cu moartea a milioane de chinezi.

"Marele salt înainte", gândit de Mao Zedong, care viza industrializarea accentuată a ţării, a sfârşit prin cea mai mare foamete cauzată de mâna omului şi omorâse 30 de milioane de oameni.

În 1966, Mao demara aşa-numita Marea Revoluție Culturală Proletară încercând, printre altele, înlăturarea oricărui adversar din Partidul Comunist. Şi această tentativă maoistă s-a soldat, din nou, cu moartea a nenumărate persoane şi distrugerea multor familii de chinezi.

Cu toate acestea, frâiele conducerii statului şi ale partidului au continuat să rămână în mâinile lui Mao. Victoria repurtată în lupta cu agresorii japonezi şi cu concurenţii din interiorul partidului i-au consolidat poziţia de preşedinte al Partidului Comunist Chinez, funcţie pe care a deţinut-o până la moarte, în 1976.

Aprecierile lui Deng Xiaoping, conform căruia 70 la sută din acţiunile politice ale lui Mao ar fi fost bune, iar 30 la sută rele, definesc şi astăzi linia partidului.

Xi Jinping şi noul cult al personalităţii

Nici actuala generaţie de conducători ai PCC - a cincea - nu dă semne că ar intenţiona să reconsidere istoria din vremea lui Mao Zedong. În context, istoricul chinez Zhang Lifan a declarat, într-un interviu acordat DPA, că "o reevaluare a lui Mao ar afecta legitimitatea partidului, lovind în pilonii de putere ai acestuia".

Alţi observatori, dimpotrivă, observă apariţia unui cult maoist de tip nou. Daniel Leese, de la Universitatea Albert-Ludwig din Freiburg, a declarat la rândul său agenţiei DPA, că este "înfricoşat de ceea ce se întâmplă din perspectivă ideologică în China".

"Preşedintele Chinei, Xi Jinping, participă la aşa-numitele conferinţe auto-critice ale membrilor de partid, care sunt difuzate la televizor. Acest lucru reprezintă o revenire la vechile ritualuri maoiste de putere".

Alţi experţi punctează tendinţele nostalgice ale multor chinezi. În unele provincii chineze, foarte mulţi oameni s-au declarat a fi de stânga. Această tendinţă, coroborată cu nostalgia perioadei Mao, reprezintă o forţă pe care nicio conducere chineză nu o poate ignora.