Christoph Schlingensief: Dacă viaţa devine o tragedie, încearcă s-o priveşti ca spectator

Remarcabilul regizor de teatru, operă şi film, autor, între altele, de teatru radiofonic, artist de performance, moderator, profesor, actor, ştia care este situaţia şi şi-a dus această luptă contra cancerului în public, împărtăşind din experinţele trăite de la aflarea diagnosticului la începutul anului 2008. În interviuri, în talkshow-uri televizate, în Jurnalul unui bolnav de cancer - Aşa frumos ca aici nici nu poate fi în cer, volum devenit bestseller anul trecut.

Satul cu operă din Africa

Christoph Schlingensief nu s-a resemnat însă şi nici nu s-a menajat până în ultima clipă, aşa cum nu-i menaja dealtfel nici pe ceilalţi, lucrând la diferite proiecte. Cu doar patru zile înaintea morţii a fost postat un video pe pagina sa de internet cu un nou apel de a sprijini proiectul său ambiţios şi temerar, Satul cu operă din Africa. În apropiere de Ouagadougou, capitala Burkinei Faso, se construieşte deja - piatra de temelie fiind pusă la începutul anului curent - un centru cultural cu o sală de operă, şcoli, clase de film şi muzică, spaţii pentru repetiţii, ateliere, birouri, locuinţe, cabinet medical, stadion de fotbal, teren agrar, cafenea şi restaurant. Mulţi au considerat ideea prea semeaţă şi irealizabilă, dar iată că edificarea acestui complex începe să prindă contur. Familia îndoliată a artistului a rugat ca în loc de flori şi coroane să se trimită fonduri în sprijinul acestui proiect din Burkina Faso, ceea ce ar fi în spiritul celui decedat.

Christoph Schlingensief era angrenat şi în alte proiecte - participarea la Trienala Ruhrului cu producţia S.M.A.S.H., la care însă a renunţat în luna iulie din cauza bolii, pregătirea pavilionului Germaniei pentru Bienala de la Veneţia din 2011 sau prezentarea, pe 3 octombrie, în premieră absolută a operei Metanoia - dincolo de gândire pe scena operei berlineze Unter den Linden.

Artistul şi omul politic

Schingensief n-a apucat să ducă la sfârşit toate aceste proiecte, dar creaţiile sale anterioare, intervenţiile artistice, cu substrat politic şi social, reacţiile adesea virulente verbale la o serie de fenomene alarmante ale prezentului rămân de neuitat. De pildă în anul 2000, când în cadrul Wiener Festwochen a instalat un container, după modelul showului de televiziune Big Brother, dar în care se aflau solicitanţi de azil. Publicul avea posibilitatea, după reţeta emisiunii amintite, să decidă care dintre azilanţi trebuie să părăsească acest container şi totodată ţara. Acţiunea s-a desfăşaurat sub motto-ul "Afară cu străinii", aluzie la lozincile rasiste ale extremei drepte.

Sau în 1998, când, în timpul campaniei electorale pentru Bundestag, a lansat un apel tuturor celor patru milioane de şomeri germani de a se scălda deodată în Wolfgangsee, lacul austriac, pe malul căruia se afla casa de vancanţă a lui Helmut Kohl, în ideea că prin această acţiune intitulată Şanşs 2000 să crească nivelul apei, inundând edificiul fostului cancelar. Proiectul a fost interzis însă de autorităţile locale. În acelaşi an a fondat şi partidul Şansa 2000, un partid pentru şomeri, pentru cei aflaţi la marginea societăţii, cu care a participat la scrutinul parlamentar. Sloganul folosit a fost Eşecul ca şansă.

Tot contra cancelarului Kohl a fost îndreptat şi alt performance iniţiat un an în urmă la Documenta din Kassel. Atunci Schingensief a fost chiar arestat pentru că folosise un panou pe care era scris "Omorâţi-l pe Helmut Kohl".

Sau în 1997, în cadrul proiectului de teatru Passion Impossible, când a vrut să atragă atenţia asupra celor năpăstuiţi de soartă, asupra persoanelor fără adăpost, de exemplu.

Nici când a fost invitat de Wolfgang Wagner să monteze la Bayreuth opera Parsifal, care s-a bucurat de un imens succes, Schlingensief n-a pierdut ocazia să critice ceea ce nu i se părea a fi în ordine în celebrul teatru de la Colina Verde. Şi aşa cum nu şi-a ascuns părerea faţă de fostul cancelar Kohl, nici pe actuala şefă a Executivului german, Angela Merkel, n-a scutit-o de critici. De pildă, că n-are habar de cultură şi nici de muzica lui Richard Wagner, chiar dacă e nelipsită la Bayreuth.

"Clasa politică nu e interesată cu adevărat să găsească soluţii" - a spus cândva regizorul, continuând: "La fel fel de puţin ca şi presa. Politica e o simulare, care caută doar aparent soluţii, iar presa simulează dezvăluirea acestui simulacru şi manipulează în felul ei."

Provocator şi geniu

E limpede că astfel de acţiuni, de intervenţii verbale şochează, provoacă, polarizează. Şi s-au găsit destui care să-l califice pe Schlingensief drept enfent terrible, provocator sau exhibiţionist.

"Dacă a fost într-adevăr un provocator, atunci n-a existat nicicând un provocator mai simpatic şi mai plăcut ca el", scrie plin de admiraţie Rüdiger Schaper în ediţia online a săptămânalului Die Zeit sub titlul Christoph Schlingensief, de neînlocuit.

Artişti, politicieni, critici, ziarişti şi-au exprimat întristarea şi durerea la aflarea veştii despre moartea regizorului. Ministrul german al culturii, Bernd Neumann, a vorbit de o pierdere imensă pentru viaţa culturală germană şi internaţională, laureata premiului Nobel pentru literatură, Elfriede Jelinek, despre unul dintre cei mai mari artişti care au trăit vreodată, cotidianul berlinez Die Welt despre moartea unui provocator drag, revista Focus şi-a oprit atenţia asupra personalităţii complexe care a fost Christoph Schlingensief, iar Rheinische Post l-a calificat drept geniu. Geniu şi provocator.

Elogiile la adresa regizorului german vor continua cu siguranţă în următoarele zile. În curând va apărea pe piaţă şi autobiografia la care Schlingensief a scris până în ultima clipă.

Autor: Medana Weident
Redactor: Robert Schwartz