Cinci ani de la începerea intervenţiei militare în Afganistan

Preşedintele american George W Bush le-a promis afganilor pace şi libertate, în ţara devastată de războaie. Conaţionalilor săi şocaţi de evenimentele tragice de la 11 septembrie le-a promis capturarea lui Ossama Bin Laden şi a acoliţilor săi, pentru a învinge odată pentru totdeauna terorismul mondial.

Astăzi este sigur, că nu şi-a atins nici unul din obiective. Cu toate acestea, pe afgani nu-i va încălzi prea mult o dezbatere despre legitimitatea de drept internaţional şi despre strategia militară a Washingtonului. Realitatea este că Afganistanul este departe de pacea şi libertatea promisă. Aşadar întrebarea la care trebuie găsit un răspuns, este: Cum poate comunitatea internaţională să realizeze pe viitor, ceea ce nu s-a putut face 5 ani la rând.

Principiul numărul 1: Viitorul Afganistanului nu se va decide pe câmpul de luptă. Motivul pentru care talibanii se extind din nou în sudul ţării, este faptul că baza lor nu a fost eradicată din punct de vedere politic din Afganistan şi din ţara vecină, Pakistan. Chiar dacă sunt învinşi din punct de vedere militar, vom asista din nou şi din nou la apariţia unor generaţii noi de militanţi, dispuse să ducă lupta mai departe.

Principiul numărul 2: Numai afganii pot să asigure un proces de democratizare durabil, care a fost iniţiat la Bonn acum 5 ani. Fără o societate civilă funcţională, Afganistanul va rămâne în continuare, chiar şi după alegeri, un protectorat al comunităţii internaţionale.

De ce a fost Afganistanul un teren atât de propice pentru Bin Laden şi organizaţia sa? Principalul motiv este acela că, după un război care a durat mai multe decenii, nu au existat structuri ale statului, care să-l împiedice în demersurile sale.

În absenţa structurilor societăţii civile şi a unui aparat de securitate propriu, talibanii vor putea să se ridice în mod repetat din cenuşa distrugerii militare. De aceea, comunitatea internaţională ar trebui să analizeze posibilităţile intervenţiei pe plan civil. De ce sunt atât de ineficiente miliardele programelor de asistenţă umanitară? De ce înfloresc în continuare lanurile de maci, şi de ce este Afganistanul în continuare pe unul din locurile fruntaşe ale clasamentului ţărilor cele mai corupte?

Ultimul fapt este de-a dreptul ruşinos, în contextul în care 80% din bugetul ţării este administrat de ţările donatoare, şi este ştiut că unele organizaţii umanitare câştigă frumuşel de pe urma afacerii Afganistan. La populaţia rurală, abia dacă a ajuns vreun cent din ajutoarele vărsate până acum. Aici trebuie schimbat ceva, iar noul guvern trebuie implicat într-o proporţie mult mai mare în acest proces al schimbării.

Pace şi libertate. Se poate să mai treacă alţi 5 ani, până când aceste idealuri vor fi împlinite. Drumul într-acolo nu este uşor, iar această întreprindere se dovedeşte a fi costisitoare pentru toate părţile implicate. Dar altă alternativă nu există...