Cinci ani de la arestarea lui Radovan Karadžić

Timp de 12 ani a reuşit Karadžić să se ascundă. În 1996 Tribunalul Internaţional de la Haga a emis mandat de arestare pe numele celui mai căutat prezumtiv criminal de război, responsabil pentru atrocităţile comise în războiul din Bosnia, între 1992 şi 1995.

Radovan Karadžić, liderul politic al sârbilor bosniaci la acea vreme, a fost acuzat de crime de război, genocid şi crime contra umanităţii. El a fost considerat responsabil mai ales pentru masacrul de la Srebrenica, comis în 1995 de militari sârbi bosnaici. Aprox. 8000 de musulmani bosniaci au fost ucişi. În timpul războiului, între 1992 şi 1995 şi-au pierdut viaţa în Bosnia-Herţegovina 100.000 de persoane, peste două milioane de oameni au fost alungaţi din casele lor, numeroase sate şi oraşe fiind pur şi simplu distruse.

Încă de la începutul anilor 80, când se întrezărea destrămarea statului multietnic Iugoslavia, Radovan Karadžić s-a evidenţiat printr-o retorică naţionalistă. El a fost ales drept şef al nou înfiinţatei formaţiuni Partidul Democratic Sârb, SDS, devenind mai târziu, în 1992, preşedintele proaspăt proclamatei Republici Srpska, a sârbilor din Bosnia şi Herţegovina. Retorica sa s-a dovedit de la bun început a fi una agresivă, belicoasă. Potrivit Tribunalului ONU pentru crime de război, Karadžić a jucat un rol esenţial în procesul aşa-numitelor "epurări etnice" contra musulmanilor bosniaci şi croaţi. Sub conducerea sa au avut loc asasinările sistemeatice şi violurile comise în ţinuturile controlate de sârbi. Au fost înfiinţate mai multe lagăre de concentrare, iar capitala bosniacă Sarajevo a fost timp de trei ani asediată şi bombardată.

Ascensiunea şi căderea lui Karadžić

Radovan Karadžić, de fapt, nici nu era bosniac. El s-a născut, la scurt timp după cel de-al Doilea Război Mondial, în Muntenegru. La vârsta de 15 ani s-a stabilit, împreună cu familia, la Sarajevo. Acolo a urmat cursurile şcolii şi a studiat medicina, a devenit mai târziu psihiatru la o clinică din oraş, publicând şi câteva volume de poezie.

La scurt timp după semnarea acordului de pace pentru Bosnia-Herţegovina, în decembrie 1995, a fost nevoit, ca reacţie la presiunile internaţionale, să-şi dea demisia din funcţia de preşedinte. După ce, în 1996, Tribunalul de la Haga a emis mandat de arestare pe numele său, Karadžić s-a asuns. Ani de zile nu s-a putut da de urma sa, timp în care guvernul sârb a susţinut constant că nu ştie unde se află fugarul.

Pe 21 iulie 2008, însă, în mod surprinzător, poliţia sârbă l-a arestat la Belgrad, unde, sub un nume fals - Dragan David Dabić - şi având o înfăţişare puternic modificată, conducea un cabinet de medicină alternativă, deja de ani de zile, scriind şi articole pentru o revistă de spcialitate.

La procesul în care a preluat el însuşi apărarea, n-a arătat niciun fel de regret pentru cele comise, iar în ce priveşte implicarea în mascarul de la Srebrenica, Karadžić a dat vina pe generalul Ratko Mladić, susţinând că el personal, dimpotrivă, ar fi ordonat ca "civilii să fie cruţaţi şi să se facă schimb de prizonieri".