1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Cine a rămas contează

3 septembrie 2010

Remanierea cabinetului anunţată aseară de primul ministru Emil Boc lasă neatinse toate domeniile strategice ale acţiunii guvernamentale, de la chestiunile economice la reformele angajate faţă de Uniunea Europeană.

https://p.dw.com/p/P3CR
Imagine: picture-alliance / dpa

Schimbările propuse de primul ministru au avut darul de a pune în lumină ceea ce este cu adevărat important. Portofoliile neatinse de remaniere reprezintă zonele sensibile a căror miză depăşeşte micile frământări politice. Oricât de frivolă a putut să pară adesea politica de la Bucureşti, totuşi ea a avut grijă să conserve anumite linii de acţiune legate de interesele majore ale statului. Ministrul de externe Teodor Baconschi nu a intrat nici o clipă în caruselul zvonurilor legate de remaniere, dimpotrivă, prin forţa contextului, el a părut să iasă întărit din această împrejurare. Chestiunea europeană a romilor, relaţia cu Rusia, tema moldovenească, raportarea faţă de provincia Kosovo sunt tot atîtea precarităţi care pretind o abordare scoasă din standardele obişnuite ale discursului diplomatic. Or, Teodor Baconschi dă impresia că poate prezenta în termeni europeni ceea ce nu este pe de-a-ntregul european.

Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, la rândul său, pare în aceste moment indispensabil şi, în mod suprinzător pentru cei care l-au criticat cu mare asprime, o garanţie a bunelor relaţii cu Comisia de la Bruxelles. Cu modestie şi tact el a reuşit să obţină în Parlamentul de la Bucureşti, în faţa unor adversari redutabili, mai mult decât reuşise Monica Macovei.

Ministrul de Interne, Vasile Blaga, ar fi putut adopta uşor aceeaşi conduită ca Adrian Videanu şi Radu Berceanu, dacă nu ar fi existat proiectul Schengen, probabil ce mai important proiect politic al momentului. Admiterea în spaţiul Schengen şi adoptarea monedei euro reprezintă ultimile două trepte formale ale integrării europene, pe care România le doreşte cu ardoare.

Daniel Funeriu, deşi antipatizat profund în mediile profesorale şi sindicale – şi prin urmare candidat ideal la remaniere - a supravieţuit la rândul său graţie angajamentului în reformarea profundă a sistemului de educaţie. Chiar dacă reforma propusă suscită pe mai departe critici îndreptăţite, nu există deocamdată o versiune mai credibilă decît la nivelul unor declaraţii de intenţii. Şi nu de puţine ori, criticii săi cei mai avizaţi din mediile universitare propun, în esenţă, acelaşi lucru în formulări diferite.

Dar şi noul ministru de Finanţe - Gheorghe Ialomiţianu - a declarat din primul moment că va duce la bun sfârşit acordul de împrumut cu FMI. Este singurul portofoliu care, în logica care a guvernat întreaga remaniere, ar fi trebuit lăsat neatins.

În general însă am remarcat grija de a proteja domeniile sensibile şi cu impact internaţional major.

Desigur neatinse au rămas şi portofoliile deţinute de aliaţii politici UDMR şi UNPR care au principala, dacă nu singura, calitate de a garanta existenţa unei majorităţi guvernamentale.

Autor: Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti

Redactor: Robert Schwartz