Cine are putere în Europa de Sud-Est?

Dependenţa legislativelor de executive îşi are originea între altele în condiţiile de muncă nefavorabile şi nepriceperea deputaţilor. Atunci când legiuitorii vor să se informeze despre esenţa noilor legi pe care trebuie să le voteze, adesea le lipsesc cunoştinţele şi capacităţile de care ar fi nevoie. La acestea se adaugă imensa presiune creată de nevoia de reformă în statele aflate în tranziţie, care, din cauza integrării în UE, trebuie să îndeplinească o mulţime de condiţii.

Concomitent, parlamentarii din legislativele Europei de Sud-Est se confruntă cu o imagine nefavorabilă, după cum demonstrează sondajele actuale. În ciuda multelor reforme, oamenii îşi pierd încrederea în clasa politică, constată eurodeputatul român Adrian Severin. Din punctul său de vedere, în numeroase ţări s-au format în paralel cu parlamentele noi platforme de dezbatere politică, de exemplu în mediile electronice. Totuşi, acestea contribuie prea puţin la clarificarea temelor aflate în dezbatere, mai afirmă Severin.

În Croaţia, de exemplu, în urma dispariţiei încrederii în clasa politică, apar noi campanii populiste centrate pe persoane şi nu pe platforme, cu sloganuri cum ar fi "Omul (contează n.red.) şi nu partidul". "Trebuie să comunicăm mai bine cu oamenii în privinţa chestiunilor politice", recunoaşte, vădind spirit autocritic, vicepreşedintele Parlamentului de la Zagreb, Neven Mimica.

Este valabil şi în privinţa scepticismului cu care din ce în ce mai mulţi croaţi privesc spre Europa. Chiar dacă Croaţia are şanse crescânde să fie admisă în UE încă din 2012, în prezent numai 38 la sută din cetăţenii ţării aprobă un asemenea pas. Aşteptări prelungite, blocade ale tratativelor, condiţii aspre pentru aderare şi temerea că interesele naţionale ale croaţilor vor cădea în plan secund faţă de cele ale Bruxelles-ului, au determinat această stare de spirit.

În acelaşi timp, de partea UE se manifestă o oboseală accentuată în privinţa entuziasmului pentru extindere. Ca exemplu, Gernot Erler, specialist german în problemele balcanice, a evidenţiat "şantierul perpetuu" care este Bosnia-Herţegovina. Din punctul său de vedere, statele succesoare ale fostei Iugoslavii, cu excepţia Sloveniei, au o mai slabă acceptanţă pentru democraţie, comparabil cu alte state din regiune, în speţă România şi Bulgaria.

Motivul acestei stări de fapt rezidă, potrivit lui Erler, în perceţia că destrămarea Iugoslaviei este sinonimă cu dispariţia ordinii în societate. Motivarea venită din străinătate nu a fost suficient de puternică pentru a determina clasa politică să-şi schimbe comportamentul, susţine Erler. "Statele din Balcanii de Vest au nevoie de un cadru de încredere pentru perspectiva aderării la UE", a adăugat Erler. Aceasta ar fi o politică preventivă de pace.

În plus, cererile de admitere în UE ar trebui să fie prelucrate rapid. Conflictele îngheţate, cum ar fi cel dintre Macedonia şi Grecia, legat de denumirea fostei republici iugoslave, ar trebui să preocupe UE în cel mai înalt grad şi să determine acţiuni concrete ale acesteia.

Transformările care au loc cu ezitare în Balcanii de Vest au provocat în Occident o mentalitate de omitere a acestor fenomene. De aceea, ar fi nevoie de o continuare a dialogului, mai ales la nivel parlamentar, un dialog care să fie extins la nivelul legislativelor din ţările occidentale, susţine Erler.

Conferinţa parlamentarilor de la Dubrovnic oferă deja de 12 ani ocazia unui schimb de informaţii şi va fi şi pe viitor o platformă verificată pentru dialogul factorilor politici din regiune.

Autori: Verica Spasovska/Ioachim Alexandru
Redactor: Ovidiu Suciu