Cine depinde de cine ?

Pentru Rusia un pas mic, pentru Serbia un salt uriaş cu consecinţe şi asupra Uniunii Europene – acesta ar fi un prim bilanţ al tranzacţiei sîrbo-ruse: Belgradul vinde Moscovei industria sa petrolieră la un preţ „ ca „între prieteni” primind de la marele frate cadou cel mai mare nod de distribuţie a gazului rusesc spre Europa de vest.

Afacerea sporeşte brusc influenţa Rusiei asupra Uniunii Europene şi dependenţa acesteia de gazul rusesc ca şi rolul de dispecer al Serbiei ceea ce nu are de ce să-i displacă preşedintelui Kostunica :„ Serbia nu trebuie să depindă nici de est nici de vest ci trebuie să fie independentă, rămînînd un spaţiu de tranzit între cele două părţi, atunci cînd este vorba de o aprovizionare stabilă şi sigură cu gaze .

Gazprom şi-a calculat bine paşii, consolidîndu-şi poziţia de principal furnizor de gaze al Europei: în nord pipe-linul de la Marea Baltică şi Greifswald este deja într-un stadiu avansat de construcţie, în timp ce gazoductul din Serbia proiectat încă doar pe hîrtie va trebui dat în funcţiune cel tîrziu peste 10 ani. Serbia are de profitat de pe urma acestui proiect cu atît mai mult cu cît consumul de gaz metan sporeşte vertiginos continent. Preşedintele Kostunica conferă proiectului şi funcţia de rampă de lansare a Serbiei spre Uniunea Europeană:„ Este o colaborare între Rusia, Uniunea Europeană şi Serbia care se îndreaptă pe calea aderării la Uniunea Europeană. Este un proces normal şi incontestabil. Germania cooperează la fel de strîns pe teren energetic cu Rusia ca şi noi, ceea ce este bine.”

Fireşte că proiectul suscită şi opinii critice, în Austria de pildă, care preconizează o alternativă la dependenţa Uniunii Europene de gazul rusesc prin construirea unui gazoduct propriu în Orient. Proiectul se intitulează Nabucco , în amintirea celebrei opere a lui Giuseppe Verdi, care a glorificat muzical eliberarea din robia babiloneană a poporului evreu. Dar după ce Gazprom a mutat pionul pe tabla de şah a Serbiei, Nabucco riscă să nu mai fie realizat şi fiindcă nu există suficienţi parteneri.

Între Moscova şi Belgrad deschisă a rămas deocamdată suma pe care Rusia trebuie să o achite Serbiei: în discuţie se află circa 400 de milioane de euro, ceea ce partenerilor sîrbi li se pare cam puţin. Că afacerile ar avea ceva de-a face şi cu soarta provinciei Kosovo este o ipoteză dezminţită vehement de ambele părţi. Că influenţa Moscovei asupra Europei sporeşte considerabil prin noul parteneriat, este însă un adevăr care bate la ochi.