Cine e mai inofensiv: hoţul sau obezul?

Obezul

Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, afiliat Academiei Române, a dat publicităţii în urmă cu o lună un studiu prin care se demonstrează, pe baza unor cifre statistice, că „România nu are un stat prea mare, raportat la mărimea economiei, ci, dimpotrivă, este statul cel mai mic din Europa.” Dincolo de existenţa unor concluzii politice nepotrivite în raportul unui Institut al Academiei Române, dar pasabile măcar prin prisma apropierii conducătorului studiului de preşedintele social-democrat al Senatului, Mircea Geoană, se ridică o problemă importantă despre care au vorbit şi moguli, şi preşedinţi şi vedete TV nocturne. Este o bună parte a populaţiei României întreţinută de un stat mult prea puternic şi clientelar? Sau dimpotrivă?

Când cifrele nu par ceea ce sunt

Marea calitate a acestui studiu este că aduce în sfârşit dezbaterea în domeniul cifrelor statistice. Dar nu spre limpezire. Dacă cifrele celor de la Academie spun că România cheltuieşte pentru domeniul social proporţia cea mai mică din PIB faţă de celelalte ţări membre ale Uniunii Europene, cifrele Andreei Paul Vass, consilierul primului-ministru Emil Boc, spun altceva. Astfel, dacă ne raportăm la PIB, România este un stat social slab, dar dacă raportăm cheltuielile la cifra veniturilor reale ale statului, România consumă pe asistenţa socială şi bugetari mai mult decât Marea Britanie şi aproape cât media Uniunii Europene. Din această perspectivă, România este un stat sărac care cheltuie la fel de mult precum mult mai bogatul stat suedez, spre exemplu. În plus, România continuă să aibă mai mulţi angajaţi în sistemul public decât Germania sau Italia, încă un simptom al unui stat supradimensionat.

Hoţul

Acelaşi raport critică potenţiala tăiere a veniturilor pensionarilor, constatând simultan că vârsta reală de pensionare în România este de 54 de ani, unul din şase fiind pensionaţi pe caz de boală. Se ajunge aici la problema corupţiei statului, punct asupra căruia sunt de acord ambele tabere, dar şi alte statistici, venind de această dată din partea Biroului European Anti-Fraudă care plasează România, alături de Bulgaria, Germania sau Italia, printre statele membre de unde provin cele mai multe suspiciuni de fraudă cu fonduri europene.

Dincolo de constatarea deloc nouă că statisticile pot fi manipulate în acord cu realitatea fiecăruia, este limpede că se impune o reformulare a metaforei preşedintelui Traian Băsescu. Statul nu este un om foarte gras cocoţat în spatele unei economii subţiri, ci un hoţ foarte iscusit care ştie cum să găurească buzunarele şi aşa cam goale ale slăbănoagei economii. Aceasta este o constatare care ar întruni unanimitatea şi, totodată, domeniul prim asupra căruia ar trebui să se aplece orice decident politic.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu