Cine este Matthias Platzeck?

Scorul spectaculos – 99,4% cu care Matthias Platzeck a fost ales preşedinte al partidului social democrat - l-a speriat pe învingător şi i-a determinat pe cîţiva observatori să-şi amintească de trecutul comunist al estului Germaniei. Analogia, deşi inspirată de ţinuturile natale ale noului lider al social democraţilor şi de aşa zisa „unitate de monolit” de care se prevalau comuniştii – este o pură figură de stil şi nimic mai mult. Matthias Platzeck a intrat în partidul social - democrat abia în 1995 , dezamăgindu-şi tatăl , cum singur povesteşte - dar primind un îndemn din partea părintelui său căruia i s-a conformat: acela de a deveni preşedinte al formaţiunii politice la care a aderat.

„Zis şi făcut” s-ar putea afirma, deşi victoria premierului landului Brandenburg, cibernetician de profesie, în vîrstă de 51 de ani, tată a trei fiice, iubitor de viaţă, divorţat, adept al discursului politic direct, pe înţelesul tuturor , fără ornamente retorice, necum tributar limbajului de lemn, are cauze infinit mai complexe decît respectul filial sau împlinirea unei promisiuni făcute . Victoria lui Platzeck pare a fi în primul rînd rezultatul unei ecuaţii ideale : omul potrivit - la locul potrivit - în momentul potrivit.

După ce fuseseră ani la rînd ţinuţi în frîu de stilul autoritar de conducere al unui Gerhard Schröder şi Franz Müntefering, după ce fuseseră dezamăgiţi de erorile guvernării socialist-ecologiste, de diletantismele politice şi lipsa de profesionism , de ambiţiile personale prevalînd asupra cauzei binelui comun, urmaşii şi discipolii politici ai legendarului Willy Brandt nu puteau fi decît însetaţi de libertatea de codecizie, dornici să reinstituie seriozitatea şi credibilitatea politică a formaţiunii lor , însufleţiţi de obiective pragmatice şi nu de idealuri dogmatice. Acest elan „pozitivist” justifică şi larga disponibilitate a social - democraţilor de a coaliza cu partidele unionale pentru a scoate Germania din impas . Matthias Platzeck promite să dea expresie şi conţinut noii orientări compatibile cu stilul şi viziunea politică a Angelei Merkel - cancelarul desemnat fiind de altfel o mai veche cunoştinţă a prim-ministrului landului Brandenburg, intrat în analele politicii est - germane deja în timpul catastrofalelor inundaţii abătute asupra unor tinere landuri federale cînd el a exclamat:” Nu sunt Isus!”, avertizîndu-şi concetăţenii să nu se aştepte la minuni.

Dacă respectarea principiilor fundamentale ale social-democraţiei în condiţiile neoliberalismului şi globalizării economice, ale tranziţiei de la societatea industrială la o societate scientistă supusă primautlui tehnologiilor de vîrf şi totuşi accesibilă reprezentanţilor tuturor categoriilor sociale , ţine de domeniul miracolelor, rămîne de văzut. Cetăţenii Germaniei ştiu că aşa numitul „model renan” al capitalismului, statul social de tip asistenţial, sunt revolute, că vremea iluziilor a apus. Dar ei vor să aibă cel puţin garanţia unei egalităţi de şanse tocmai fiindcă din ce în ce mai multe persoane au sentimentul de a fi excluse. Matthias Platzeck a reperat aceste temeri şi în consecinţă a revendicat o puternică amprentă social - democrată pe care politica guvernului de coaliţie va trebui să o deţină . Că aşa stau lucrurile rezultă şi din reproşurile aduse Angelei Merkel , învinuită de a fi făcut în tratatul de coaliţie prea multe concesii partenerilor de guvernare ai partidelor unionale.

In sînul propriului partid, Matthias Platzeck, care nu este nici carierist, nici partizan al spiritului de clan sau de grup, va avea de înfruntat ambiţiile lupilor tineri avizi de putere şi pragmatici. Potrivit axiomei prin care şi-a definit propriul partid ca fiind „mai mult decît suma tuturor tendinţelor”, a curentelor de idei şi a mişcărilor de suprafaţă şi de adîncime, Matthias Platzeck deţine deja premizele reuşitei .