Cine mai veghează la normalitatea românilor?

La faţa locului s-au strâns câteva sute de oameni care se topeau înghesuiţi printre maşinile parcate în Piaţa Palatului.

„Viaţa este un dar” scria pe pancarta ţinută de Florin, un bărbat prezentabil şi politicos: „Am venit să promovez ceea ce cred, şi anume că viaţa este un dar de la Dumnezeu, pentru dreptul copiilor nenăscuţi de a se naşte şi pentru a sublinia ceea ce cred eu că este căsnicia, o uniune liber consimţită între un bărbat şi o femeie. Pentru acest lucru mă alătur acestor oameni. Nu-i cunosc pe organizatori, dar aceste valori, în care cred, m-au motivat să vin în soarele ăsta dogoritor”.

Câţiva paşi mai încolo, un bătrân cu aspect profetic era înconjurat de camerele de televiziune; omul vorbea despre conspiraţii mondiale şi despre Satana. Televiziunile nu erau însă interesate şi de Florin.

Patriarhia se leapădă de Marşul pentru Normalitate

Pe margine, imperturbabili şi pătrunşi de importanţa momentului, trei preoţi transpirau cu pioşenie. L-am întrebat pe Claudiu Târziu, unul dintre principalii organizatori ai manifestaţiei, de ce nu sunt prezenţi mai mulţi preoţi:

„Nu ştiu dacă în preoţime există un spirit din acesta militant. Au ieşit cei care sunt chemaţi de conştiinţa lor proprie. Noi n-am tras pe nimeni de mânecă, am făcut cunoscut la Patriarhie că facem această mişcare, mai mult de-atâta nu am încercat. Biserica se implică în primul rând prin slujirea pe care o face zilnic, prin cateheza pe care o face preotul în biserică. În ortodoxie nu există obiceiul acesta al spiritului militant”.

Ulterior, Patriarhia Română avea să se dezică de acest Marş pentru Normalitate pus la cale de nişte organizaţii ce „nu înţeleg incompatibilitatea manifestaţiilor zgomotoase de stradă cu spiritul de rugăciune, reculegere, pelerinaj şi evlavie”.

Printre manifestanţi puteau fi zărite mai multe mămici care îşi împingeau cărucioarele pline cu ţânci frumoşi, dar şi câţiva adolescenţi îmbrăcaţi după ultima modă.

Baticuri „iresponsabile” cu presa

Cântecele religioase şi rugăciunile au răsunat fără încetare, contrazicând comunicatul Patriarhiei. În aer se legănau mai multe icoane fluturate de doamne vârstnice. Printre ele am recunoscut o figură cu batic nelipsită din toate imaginile televizate ale demonstraţiilor anti-cipuri şi contra-666.

„Am venit aici contra păcatului. Contra păcatului, contra homosexualilor. Nu ştiţi că acesta e păcatul cel mai greu pe ţara noastră şi pe tineretul nostru? Că vor să ne distrugă?”, ne-a spus veterana manifestaţiilor pioase. Deodată, în dreapta mea a răsărit ca din pământ un organizator cu portavoce: „Vă rooog presa, să ia interviuri de la persoanele responsabile cu presa. Ne opriţi marşul din desfăşurare. Vă rog mult. Sunt oameni care pot să dea declaraţii”. După această intervenţie aproape niciunul dintre manifestanţi nu a mai dorit să răspundă întrebărilor jurnaliştilor.

Politicienii români se ascund!

Totuşi Oana, una dintre participantele la marş, a ignorat „ordinele” organizatorilor şi mi-a explicat că: „La fiecare miting de genul acesta jurnaliştii caută doar persoanele care sunt la limita decenţei, le vânează pentru spectaculosul pe care îl prezintă, deşi nu reprezintă manifestarea. În fiecare pădure se găsesc oameni care au un exces de zel ce dă bine în presă dar nu reflectă fidel manifestarea în sine”.

Dacă parada Gay din ziua următoare a avut parte de sprijinul unor ambasadori şi politicieni europeni, la Marşul pentru Normalitate nu a fost prezent niciun politician român.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Petre M. Iancu