Cine plăteşte falimentul băncilor?

Propunerea lui Michel Barnier se bazează pe două principii fundamentale. Primul rezultă din şocul iscat de criza bancară la nivel mondial. Data viitoare o situaţie asemănătoare nu ar trebui să mai surprindă pe nimeni, susţine Barnier: "A preveni este mereu mai convenabil decât a repara. Ideea este valabilă atât în cazul unor catastrofe financiare sau naturale cât şi în domeniul industrial. De aceea trebuie să obţinem de pe acum instrumentele necesare, pentru a le folosi la momentul oportun".

Al doilea principiu este şi în interesul contribuabililor. Ei sunt cei care au fost nevoiţi să contribuie cu sume inimaginabile, pentru a salva sistemul bancar de la prăbuşire. La nivelul Uniunii Europene, 13 procente din Produsul Intern Brut au fost transferate pentru sprijinirea instituţiilor bancare aflate în dificultate. Un motiv în plus pentru supra-îndatorarea statelor membre. O asemenea situaţie nu trebuie să se mai repete, susţine comisarul european.

"Contribuabilii nu trebuie să mai fie cei dintâi chemaţi să plătească pentru greşelile şi erorile din managementul unor bănci".

Barnier a trebuit să clarifice însă o serie de aspecte. Planul său nu poate fi aplicat în deja provocata criză financiară şi nici nu va oferi o eventuală soluţie salvatoare: "Este vorba despre un fond de ajutorare şi nu despre unul de salvare a băncilor aflate în dificultate. Nici nu are nimic de-a face cu ideea unui impozit pe tranzacţionare, propus de Cancelarul german şi de alţi şefi de guverne din Europa. Ideea mi se pare interesantă, dar este cu totul altceva."

De fapt, fondul ar fi destinat unei finanţări controlate în cazul instituţiilor financiare aflate în pragul falimentului. Fiecare stat membru ar trebui să puna bazele unui fond propriu, bugetele naţionale urmând a fi conectate şi pe cât posibil armonizate.

Responsabilii din cadrul Comisiei Europene se tem că statele membre ar putea acţiona pe cont propriu. În Suedia există deja un astfel de fond, Germania a anunţat că va înfiinţa unul, în vreme ce alte state sunt împotriva ideii. Iar Banca Centrală Europeană se teme că, în funcţie de volumul finanţării, băncile însele ar putea avea de suferit.

Tema se află deja pe agenda următorului summit G20, care va avea loc în iunie, în Toronto.

Autori: Christoph Hasselbach / Alina Kühnel
Redactor: Petre M. Iancu