1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Cine rîde la urmă …

Rodica Binder31 octombrie 2008

În campania electorală candidatul democrat , Barack Obama ignoră serviciile tradiţionalei mass media constată DIE WELT într-un articol de fond în ajunul scrutinului nelipsit de suspans pînă în ultima clipă

https://p.dw.com/p/Fl7g
Imagine: dpa

Motivele pentru care candidatul de culoare la Casa Albă mizează pe internet sunt evidente: în America este cît se poate de normal ca un autor să comunice o ştire mai întîi în internet abia apoi urmînd ea să fie dezbătută public. Şi dacă aşa stau lucrurile, programele de ştiri nu vor mai supravieţui multă vreme de acum înainte confruntate cu noul mediu ultrarapid deschis deopotrivă textului şi imaginii. Hillary Clinton şi-a anunţat ea însăşi candidatura la Casa Albă în internet. Analizînd modul de funcţionare al comunicării în timpul campaniei electorale între candidat şi bloggeri, dintre care unii sunt jurnalişti de profesie, în presa scrisă şi la televiziune semnatarul editorialului ajunge la concluzia că totuşi campania electorală americană în anul 2008 nu a cîntat încă prohodul tradiţionalei mass media. Trebuie evitată în orice caz eventualitatea creării unui vid de putere scrie DER STANDARD referindu-se şi la criza financiară. În continuare ziarul austriac recomandă o angajare mai puternică a Americii alături de partenerii ei europeni în plan internaţional .

Între timp, criza financiară deşi continuă să domine tabloul actualităţii, pare a se fi banalizat, mutîndu-se de pe prima pagină a marilor ziare în interiorul lor.

Spre deosebire de Germania constată FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND , în multe alte ţări marile bănci au uzat de pachetul de ajutor oferit de stat ceea ce înseamnă că în Marea Britanie şi America de pildă institutele bancare dispun de mai mult capital la ora actuală decît cele din republica federală. Cotarea de către Josef Ackermann şeful Deutsche Bank a ajutorului pus la dispoziţie de stat drept o ruşine şi un păcat este comentată azi în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG care abordează şi o altă problemă spinoasă a politicii financiare: salariile managerilor.

Astronomica lor cifră ar putea fi plafonată în perioade de criză la suma de 500 000 de euro anual dacă propunerea ministrului federal de finanţe Peer Steinbrück va deveni lege. Deja se fac auzite vocile care revendică o plafonare definitivă la suma menţionată. Or, crede ziarul citat, nu există salarii bune şi salarii proaste ci doar sisteme bune şi rele de salarizare. Dacă cifra de 500 000 a devenit sperietoarea marilor manageri, o altă cifră -mai puţin de 3 milioane la cît a ajuns numărul şomerilor în Germania - descreţeşte frunţile fiind pentru prima dată după 16 ani că acest plafon a fost din nou atins. Din acest motiv, RHEIN ZEITUNG revendică o modificare de discurs: Germania ar fi acum o ţară în care forţa de muncă este deplin ocupată .

Semnificaţia unei zile - cea de 31 octombrie - care în Germania este ziua reformei religioase introduse de Luther, a fost aproape complet obnubilată de o sărbătoare păgînă de import Halloween. Din care motiv BRAUNSCHWEIGER ZEITUNG se întreabă:” Cine mai ştie azi ceva despre biserică şi sărbătorile ei? În grăbitul nostru secol XXI pare a nu mai exista timp pentru reculegeri în tăcere, pentru biserică, pentru suflet.”