Cine răspunde de fraudarea subvenţiilor europene

Aspectul nevralgic este comparaţia dintre Delegaţia Comisiei Europene şi Guvernul României. Sondajul realizat de IRSOP se referă în special la imaginea Delegaţiei Comisiei Europene în România. La un moment dat însă chestionarul conţine o întrebare privind corectitudinea Delegaţie şi a Guvernului de la Bucureşti prin raportare la utilizarea subvenţiilor europene. Rezultatele sînt catastrofale. Publicul larg e de părere, în proporţie de 75%, că Delegaţia Comisiei Europene lucrează corect, dar cît priveşte Guvernul, 43% din cei întrebaţi cred că este implicat în operaţiuni necinstite.

Comparaţia este cu totul defavorabilă administraţiei româneşti dacă mai adăugăm şi că 87 % din cei chestionaţi au fost de părere că în distribuirea şi utilizarea subvenţiilor se strecoară întotdeuna o fraudă.

Sondajul acesta nu constituie o surpriză, întrucît el confirmă o opinie foarte răspîndită şi bine înrădăcinată şi anume aceea că România trebuie să intre în UE tocmai ca să scape de corupţie, tocmai ca să deprindă reguli mai ferme.

Vasile Puşcaş, ministrul adjunct al integrării, a avut însă o reacţie negativă. În opinia sa sondajul, sau poate doar publicarea acestuia, i-ar nedreptăţi pe membrii administraţiei româneşti. În opinia sa Delegaţia Comisie Europene ar trebui să-şi asume în mod solidar cu administraţia românească cazurile de corupţie. “Delegaţia Comisiei Europene, a spus Vasile Puşcaş, are atribuţii de control şi împreună cu Guvernul gestionează aplicarea proiectelor la nivel local.”

Delegaţia Comisiei Europene are într-adevăr aceste atributii, dar spre deosebire de Guvern nu are mijloace decît teoretice pentru a depista fraudele. În realitate adevăratul supraveghetor trebuie să fie Guvernul ţării care primeşte subvenţiile. El este investit cu încredere de către autorităţile europene şi în virtutea acestui fapt trebuie să-şi asume răspunderea morală pentru buna desfăşurare a programelor.

Reacţia lui Vasile Puşcaş este de aceea îngrijorătoare. Ea dă de înţeles că Guvernul României ar încerca să-şi dilueze răspunderea împărţind-o cu o mînă de funcţionari europeni care nu au practic decît o funcţie de reprezentare. Buni sau răi, funcţionarii europeni de la Bucureşti nu se pot substitui administraţiei şi aparatului judiciar din România.

Replica Ministrului Vasile Puşcas este tipică pentru Ministerul Integrării din România. Există în această instituţie o mentalitate specifică, un soi de realism cinic, şi care se manifestă după cît am putut să-mi dau seama, mai ales la vîrful ei. Şi anume funcţionarii superiori dau de înţeles că fraudele sînt inevitabile, că ele fac parte din complexitatea vieţii guvernate de un firesc relativism moral, dar că la capătul drumului, făcînd bilanţul, efectele pozitive ale subvenţiilor europene vor copleşi pagubele sau efectele adverse. De aceea, deşi manifestă o intoleranţă retorică faţă de corupţie, în practică adoptă, într-o versiune adaptată ideologic, filozofia lui “Laissez faire, laissez passer”.