Cine se teme de memorialul Holocaustului

Proiectul trenează de multă vreme din cauză că nu are autorizaţie de construcţie. Cu toate că a fost asumat de Preşedinte şi de Guvern, ca urmare a recunoaşterii responsabilităţilor româneşti în Holocaustul de la jumătatea secolului trecut, proiectul se loveşte de rezistenţe nelămurite. Ministerul Culturii a identificat însă opoziţia în cadrul Comisiei tehnice de urbanism care activează pe lîngă Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

Nu este clar dacă avem de a face cu un conflict de autoritate sau cu ceva mai mult decît atît. Consiliul General ar putea invoca faptul că abia el poate decide cu privire la proiectele care se desfăşoară în Bucureşti, iar nu Guvernul sau Preşedintele. Dar nici o rezistenţă surdă la ideea unui memorial al Holocaustului nu este exclusă, de vreme ce, atunci cînd preşedintele Iliescu şi apoi succesorul său Traian Băsescu au admis că guvernul Antonescu are contribuţia sa la Holocaustului european, au existat multe proteste. Nici astăzi faptele nu sînt unanim recunoscute şi există destui istorici şi publicişti revizionişti.

Memorialul urmează să fie construit în preajma clădirii ministerului de Interne, adică chiar locul de unde au pornit ordinele deportării evreilor. În primăvara anului 2006, ministerul Culturii şi Cultelor a organizat un concurs pe care l-a cîştigat sculptorul Peter Jacobi, autorul mai multor construcţii monumentale în diverse părţi ale lumii.

Proiectul său este un ansamblu complex, greu de descris în absenţa unei imagini vizuale, dar aş putea încerca să evoc cîteva componente. Există aici o coloană de fontă, alcătuită din module în aşa fel împletite, încît pare că-şi schimbă forma pe măsură ce privitorul se roteşte în jurul ei; o coloană cinetică, aşadar. O altă piesă, spectaculoasă în sine, este o alcătuire spaţială a cărei umbră proiectată pe sol, în anumite condiţii de lumină, este chiar steaua lui David. Forma evoluează de-a lungul anului de la o alcătuire neclară pînă la simetria perfectă a stelei în 6 colţuri atunci cînd razele soarelui cad în unghiul potrivit.

Efectele de lumină stau chiar în centrul acestui proiect, întrucît ele sînt organizate şi în încăperea plasată la subsolul acestui ansamblu, acolo unde imaginează o mişcare acordată cu trecerea timpului. În fine se vor regăsi în acest ansamblu şi cîteva simboluri iudaice mai concrete, cum ar fi pietre funerare şi alte obiecte.

Pentru România, comemorarea Holocaustului a fost în sine o izbîndă a spiritului moral şi autocritic şi de aceea ar fi regretabil ca acest proiect să fie subminat de rezistenţe anonime şi mai ales neasumate.