1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Cine se teme de sancţiuni?

Rodica Binder31 august 2006

Conflictul generat de programul nuclear iranian se situează în continuare în centrul atenţiei opiniei publice şi mass media stîrnind legitimă îngrijorare.

https://p.dw.com/p/B107
Noi instalaţii nucleare iraniene în Arak
Noi instalaţii nucleare iraniene în ArakImagine: AP

Mesajul ambiguu, derutant al preşedintelui Ahmadinejad adresat Consiliului de Securitate ONU nu a făcut decît să semene discordia între membrii forumului suprem al Naţiunilor Unite - constată NÜRNBERGER ZEITUNG explicînd şi de ce: în timp ce Statele Unite au intrepretat răspunsul Teheranului drept un refuz net de a sista procesul de înnobilare a uraniului, europenii, ruşii şi chinezii au întrezărit printre rînduri o nouă disponibilitate de a negocia.

Cît despre Moscova şi Pekin acestea nu se pot împăca oricum cu ideea aplicării sancţiunilor. Eşescul eforturilor de negociere a litigiului , cel puţin pînă în momentul de faţă, trădează o gravă fragilizare a poziţiei ONU nu atît datorită atitudinii preşedintleui iranian cît a disensiunilor existente între membrii Consiliului de Securitate crede WIESBADENER KURIER. Pe cît de dificilă a fost operaţiunea de a stabili un consens minim între membrii Consiliului de Securitate pentru a ademeni Iranul să-şi revizuiască poziţia pe atît de greu îi va veni acum Condoleezzei Rice să-i ţină în frîu pe partenerii de coaliţie. Există numeroase voci în presa internaţională care se îndoiesc de eficienţa supunerii Iranului la sancţiuni economice. L EXPRESS explică şi de ce: este foarte puţin probabil că întreprinzătorii din Asia care depind de petrolul iranian vor respecta embargoul. Iar ţări din Uniunea Europeană care depind şi ele de aurul negru din Iran vor susţine doar sancţiuni limitate din care boicotarea ţiţeiului să fie exclusă.

O altă probă de foc la care este supusă comunitatea internaţională este misiunea căştilor albastre în Liban. In timp ce deja o treime din contingentul celor 3000 de militari pe care Italia îi pune la dispoziţie au pornit la drum, nimeni nu poate spune ce-i aşteaptă. In aştetparea răspunsului de la New York, scrie în continuare THÜRINGER ALLGEMEINE , cabinetul de la Berlin şi o majoritate previzibilă în Bundestag vor lua o decizie săptămîna viitoare. Ceea ce demult s-a proorocit se întîmplă acum: Orientul Apropiat stă deja la porţile Europei. Iar Israelul reclamă pe bună dreptate un mandat militar pentru căştile albastre opinează OSTTHÜRINGER ZEITUNG, nu fără a releva că actuala rezoluţie este destul de şubredă şi că misiunea ONU la care vor participa şi militarii germani va fi una din cele mai dificile în istoria Naţiunilor Unite. Uzînd de „acrobaţii verbale” Merkel şi companionii ei - scrie ziaurl DER NEUE TAG - încearcă să risipească temerile şi grijile unui Edmund Stoiber dar şi ale unor parteneri social- democraţi din coaliţie care au înclinaţii pacifiste.Acest comportament tactic al cancelarei va facilita poate obţinerea unei majorităţi în favoarea misiunii fără a fi însă pe măsura răspunderii care-i revine.

În sfîrşit, apropierea împlinirii celor 5 ani de la atentatele teroriste de la 11 septembrie face oportun un bilanţ al luptei împotriva terorismului , flagel care pare a se extinde vertiginos. Comentînd atentatele din Turcia LANDESZEITUNG întrevede în comiterea lor şi expresia sentimentului pe care atentatorii şi adepţii fanatismului islamic îl au : acela de a fi pierdut partida .

In Statele Unite tot mai multe voci reclamă retragerea din Irak şi de aceea, scrie FINANCIAL TIMES, o analiză a erorilor comise în războiul din această ţară devine inevitabilă.

Marea coaliţie negru - roşu de la Berlin stă în apă pînă la gît , nu neapărat din cauza ploilor abundente ale lunii august ci fiindcă cetăţenii îşi pierd tot mai mult încrederea în liderii lor politici .Aceştia sunt termenii în care RHEIN NECKAR ZEITUNG comentează azi scăderea popularităţii cabinetului Merkel. Dar nu numai acest fenomen dă bătaie de cap membrilor coaliţiei şi observatorilor ci şi modificarea cursului politic de către partenerul social democrat la guvernare. Astfel, conform intenţiei preşedintelui partidului social democrat - Kurt Beck , formaţiunea sa ar trebui să se preocupe mai intens de soarta clasei de mijloc. Procedînd astfel, Beck încearcă să aducă la acelaşi numitor ceea ce doi dintre predecesorii săi făcuseră la rîndul lor fără prea mult succes: Schröder voia să-i aibă de partea lui pe reprezentanţii patronatului şi pe marii manageri, Platzeck pe cetăţenii de rînd. Numai că pentru a realiza aşa o performanţă, Beck nu are statura necesară, comentează SÜDDEUTSCHE ZEITUNG azi, noua direcţie a politicii social democrate. KIELER NACHRICHTEN crede că această modificare de curs politic este favorabilă celor slabi şi nu celor performanţi. Or, performanţele profesionale trebuie onorate - avertizează NEUE WESTFÄLISCHE. Iar dacă Angela Merkel ştie de ce are nevoie ţara, atunci trebuie să-şi impună punctul de vedere, la nevoie împotriva prim - miniştrilor de land sau chiar a partenerului ei de guvernare , care oricum se va gîndi de două ori înainte de abandona coaliţia scrie DIE ZEIT, atrăgînd atenţia că predecesorii Angelei Merkel au ajuns departe atunci cînd au ştiut cum să se folosească de puterea pe care le-au încredinţat-o alegătorii.