Cine suferă în urma sancţiunilor din Iran?

În 1979, avea loc revoluţia iraniană. Ayatolahul Khomeini prelua atunci puterea. Iranul devenea Republică Islamică. În noiembrie 1979, studenţi înarmaţi atacau Ambasada SUA de la Teheran şi luau 66 de ostateci. În replică, Statele Unite ale Americii decideau aplicarea de sancţiuni economice. După mai bine de 400 de zile, ostatecii erau liberaţi. Embargoul s-a menţinut însă. Produse fabricate în SUA nu pot fi vândute în Iran; nici piesele pentru aeronave civile, precum Boeing sau chiar Airbus, ale căror motoare au componente produse în Statele Unite.

Compania aeriană de stat Iran Air, precum şi firme private de zbor au fost nevoite să se descurce fără aparate moderne de fabricaţie europeană sau nord-americană. Au apelat adesea la aeronave ruseşti, care nu de puţine ori s-au prăbuşit. În ultimele trei decenii, 1720 de oameni şi-au pierdut viaţa în accidente aviatice în care au fost implicate liniile aeriene iraniene.

În cea mai recentă tragedie aviatică, în iunie 2009, au murit 169 de oameni. Printre ei şi Abdi Jamini, un cunoscut compozitor iranian. Prietenul său Kazem îşi aminteşte:"Se temea mereu de Tupolev. Toţi ştiau asta. A fost un şoc, atunci când am aflat că se afla la bordul aeronavei prăbuşite."

În acelaşi avion erau şi membrii echipei naţionale de judo-juniori. Politicienii iranieni au susţinut că Washingtonul nu este străin de tragedie. Statele Unite ar fi duşmanul ţării şi al populaţiei. Pentru a apăra statul, guvernul iranian a investit în industria militară. Construcţia de rachete a devenit prioritară.

Rachete testate cu succes

În iulie 2008, ministrul adjunct al apărării, Nasrallah Azati anunţa că Iranul testase cu succes o rachetă cu rază medie de acţiune "Shahab 3". Rachetele de acest tip ar putea atinge ţinte aflate la distanţe de până la 2100 de km. Cu puţin timp înainte, în martie 2008, Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite decisese aplicarea de noi sancţiuni Teheranului. Comerţul cu produse, care ar putea fi folosite atât în scopuri civile cât şi militare, era interzis.

Profit pentru politicieni

Investitori străini şi institute bancare de renume s-au retras ulterior din Iran. Iar firmele mici au resimţit imediat efectele. Totuşi, le-au rămas comenzile din partea armatei, guvernul de la Teheran bucurându-se de încasări de pe urma comerţului cu petrol. Principalul partener este China.

Mulţi iranieni îi acuză pe liderii politici că ar profita de pe urma sancţiunilor economice, în vreme ce populaţia suferă.

În 2009, în Marea Britanie, un cont bancar cu nu mai puţin de 1,7 miliarde de dolari era îngheţat. Contul era înregistrat pe numele lui Mojtaba Khamenei, fiul Ayatolahului Khamenei, liderul religios şi cel mai puternic om din stat. Oficial, Mojtaba Khamenei este un simplu profesor de religie.

Autori: Shabnam Nouriam / Alina Kühnel
Redactor: Robert Schwartz