Cine vă plăteşte, domnule parlamentar? (Grupuri de interese)

Atunci când deputatul Uwe Schummer îşi porneşte calculatorul dimineaţa la birou, ştie cu exactitate care mesaje îi ocupă cel mai mult spaţiu de stocare pe serverul de e-mail: cele de la lobby-işti, de la acei oameni care militează mai mult sau mai puţin în limite decente pentru o politică ce serveşte angajatorilor lor. Schummer primeşte cel puţin 80 de astfel de e-mailuri în fiecare zi.

„Şi dacă am fost câteva zile în circumscripţia mea electorală, atunci sunt patru sau cinci sute de mesaje. Şi un teanc înalt de un metru cu scrisori, invitaţii şi luări de poziţie. 80% se aruncă din prima".

Deputatul Schummer este responsabil cu probleme sociale al creştin-democraţilor, membru în sindicat şi în mişcarea catolică a muncitorilor. În cariera sa în funcţii publice, deputatul a văzut cum industria farmaceutică, medicii, farmaciştii au ajuns să fie grupurile de lobby-işti cele mai influente din Germania. Ele au fsot şi sunt în continuare susţinute de organe de presă, în opinia sa.

„În trecut vedeam în tabloide titluri de genul 'Chiar trebuie să murim, domnule ministru?' care se refereau la reducerea fondurilor alocate cercetării pentru vindecarea cancerului. Aici este instrumentalizată una din cele mai mari temeri ale oamenilor: aceea că nu se fac destul pentru sănătatea lor. Iată de ce lobby-iştii din sănătate sunt cei mai influenţi aici la Berlin".

Circa 5000 de lobby-işti au în vizor 622 de deputaţi. Organizaţiile anticorupţie cer înfiinţarea unui "catalog" al acestor promotori de interese, dar un atare document nu există încă la Berlin. Schummer este de părere că în aecastă situaţie, lui îi rămâne o singură opţiune: transparenţa totală din partea sa. Lumea trebuie să ştie ce face el la Berlin şi în compania cui o face. Aşa că s-a decis să publice pe internet întreaga sa declaraţie de venituri şi impozite. Deputatul crede de asemenea că toţi parlamentarii germani ar trebui să-şi publice şi celelalte funcţii deţinute, cum ar fi cele în consilii de administraţie ale diferitelor firme şi concerne.

O reglementare în acest sens există în Germania încă din 2007. Dar deputaţii trebuie să numească numai ordinul de mărime a sumei pe care o câştigă din alte activităţi. (de exemplu, până în 1000 Euro, între 3500 şi 7000 de Euro etc.) Dar ONG-urile anticorupţie vor şi mai mult. În primul rând vor să ştie CINE îi plăteşte pe parlamentari. Apoi vor de asemenea ca politicienii să aibă posturi în economia privată abia la trei ani după încetarea mandatului de parlamentar. Dacă la actualele reglementări, unii politicieni au încercat să se opună în justiţie, atunci rezistenţa va fi probabil şi mai mare pe viitor. Mai ales la întrebarea "CINE vă plăteşte, domnule parlamentar?".

Autori: Doris Krannich / Laurenţiu Diaconu-Colintineanu
Redactor: Robert Schwartz