Cine va prelua conducerea PNL?

PNL suferă în mod vădit o acută criză de personal. Crin Antonescu are perfectă dreptate să spună că liderii cunoscuţi ai partidului nu mai sunt credibili: ”Toţi oamenii care sunt în prim-plan de mulţi ani sunt erodaţi. Toţi suntem, într-un fel sau altul, erodaţi. Rezultatul alegerilor prezidenţiale din 2014 arată exact acest lucru. Nu a fost doar un vot anti-Ponta”(Interviu DC News).

Fostul lider al partidului pare să vorbească doar cât priveşte vechiul PNL, dar la PDL situaţia nu este deloc mai bună. De fapt alegătorii constată cu o neplăcută surpriză că orice ar vota se întâlnesc în cele din urmă cu exact aceleaşi chipuri, reciclate în diverse combinaţii, pe care, în realitate, electoratul nu le-ar fi dorit perpetuate. Crin Antonescu e perfect lucid şi nu se cruţă nici pe sine atunci când spune că ”acest vot a fost şi împotriva lui Băsescu, şi împotriva lui Antonescu, şi împotriva lui Meleşcanu, împotriva oricui ”.

Reiese că una din problemele majore ale anilor care vin este schimbarea metodelor de selecţie în cadrul partidelor. Alte figuri ar trebui aduse în prim plan, alţi oameni ar trebui promovaţi în Parlament şi în toate celelalte poziţii politice. Dar cum să faci acest lucru?

O cale ar fi poate revenirea la votul pe liste. Câtă vreme votul majoritar nu a putut fi adoptat, conservarea circumscripţiilor uninominale nu prea are rost. Votul pe liste ar avea avantajul că poate promova oameni valoroşi, care nu au bani să susţină campania şi care nici nu au talentul de a găsi sponsori. Dar să nu ne facem iluzii. Prin 2004 se vorbea la fel, dar despre votul uninominal. Pe atunci votul pe liste era demonizat ca instrument perfect pentru supravieţuirea reţelelor clientelare, iar votul uninominal trecea drept soluţia salvatoare. Se spunea că votul uninominal va pune la lucru spiritul critic al societăţii şi că partidele se vor reînnoi radical. Nu a fost aşa. Unii susţin că, dimpotrivă, a fost mult mai rău.

În orice caz, poate nu ar fi rău ca votul pe liste să fie combinat cu un vot preferenţial. Altfel spus, fiecare alegător ar putea să reordoneze lista după propriile preferinţe. Votul ar deveni ceva mai complicat, dar ar fi cu siguranţă mai exigent.

Nu există însă soluţii ideale şi miraculoase. În cele din urmă faza cea mai importantă a acestui proces electiv este cea care se desfăşoară în intimitatea partidelor. Acolo ar trebui în prealabil să se schimbe ceva important.

În interviul citat, Crin Antonescu are o sugestie: ”În acest moment, nu este nevoie de un om care să fie neapărat o locomotivă, ci de un om care să fie capabil, în acest partid unificat, să apere istoria şi spiritul PNL”. Ce înseamnă însă un om-locomotivă? Înseamnă unul care aduce voturi, dar care depinde în acest scop de mecanismele de plebiscitare prin rating ale televiziunilor. La limită, un asemenea lider nici măcar nu mai este selectat de partid, ci de mass-media.

Ideea după care un lider ar trebui evacuat din politică dacă nu poate câştiga în numele său alegerile este greşită. Un lider ar trebui să fie în primul rând un om de concepţie şi de discernământ, un om capabil să ofere partidului său o direcţie şi să susţină un nivel minim de exigenţă pe toate planurile.