Cinismul şi viitorul României

Toţi trandafirii au acelaşi miros

Marile ziare de la Bucureşti sunt pline de comentarii dezamăgite, pline de editoriale scrise cu nisipul între dinţi, adeseori luciditatea fiind abandonată în favoarea unui ton insultător care îi ţinteşte pe politicieni ca pe o categorie socială de sine stătătoare.

Partizanii PD-L sunt ruşinaţi de umărul pe care favoriţii lor îl pun la renaşterea vechiului duşman unic, numit FSN.

De cealaltă parte, partizanii PSD nu se pot împăca cu gândul că social-democraţii se aruncă în braţele diabolice ale locatarului de la Cotroceni.

Nici unii, nici alţii, nu pot înţelege logica care stă la baza calculelor preşedintelui Băsescu, pregătit iată să gireze un guvern care îi va reduce automat şansele pentru un nou mandat prezidenţial.

Şi unii, şi alţii, uită că diferenţa dintre siglele celor două partide proaspăt aliate nu este una calitativă, ci doar cantitativă: că sunt trei sau doar unul, toţi trandafirii au acelaşi miros.

Pericolul de la Cotroceni

De această dată populaţia nu poate fi păcălită că trandafirii au aromă de responsabilitate şi seriozitate. Amintit doar ocazional în timpul campaniei electorale, spectrul crizei este folosit astăzi de negociatori ca alibi al oricărei mezalianţe politice.

Dar în final, singurul artizan al coaliţei dintre PSD şi PD-L este Traian Băsescu. Este greu de crezut că liderii PD-L ar fi început negocierile fără acordul Cotroceniului.

În acelaşi timp, într-un comentariu publicat astăzi într-un cotidian central, Adrian Năstase dezvăluie că liberalii renunţaseră la a solicita poziţia de premier în negocierile cu social-democraţii. Convingerea că unui guvern neagreat la Cotroceni i-ar fi fost imposibil să se impună a determinat PSD-ul să se aşeze la masă cu democrat-liberalii.

Prin urmare, ambele partide cu trandafiri pe siglă se tem, e drept din motive diferite, de reacţiile prezidenţiale. Traian Băsescu a aplicat magistral principiul că cel mai bun instrument al guvernării este frica, uitând însă că voturile populare nu se pot câştiga pe acelaşi temei.

Până în momentul anunţului de astăzi, prin care Preşedintele îşi va desemna preferatul la funcţia de premier, mai sunt încă mulţi care speră că Traian Băsescu nu a uitat că a ajuns la Cotroceni pe caii anti-corupţiei.

Cinismul, ca stare a naţiunii

Pentru cele 11 milioane de români realişti care nu au mers la vot, politica rămâne însă doar o afacere. Ei îşi doresc un loc de muncă, o viaţă sigură şi o bătrâneţe respectabilă. Îşi mai doresc un spaţiu public în care să stăpânească bunul-simţ.

În România de astăzi însă, politicienii trec nu doar peste criteriile ideologice care determină actul guvernării, dar calcă în picioare şi orice valoare a bunului simţ.

În această situaţie, populaţiei nu-i rămâne decât să întoarcă spatele universului politic. Viitorul României este rezervat cinismului.