Citadela "Europa" şi refugiaţii

Mulţi încearcă să-şi realizeze visul de a ajunge în Europa la bordul unor ambarcaţiuni cu totul necorespunzătoare. Dacă nu eşuează şi nu se îneacă, se trezesc de regulă debarcaţi în Malta ori Italia. În insulele malteze şi italiene, precum Lampedusa, emigranţii sunt internaţi în lagăre, în timp ce în comunitatea europeană continuă cearta privind politica faţă de refugiaţi.

De-a dreptul consternat s-a arătat, recent, comisarul european pentru justiţie, Jaques Barrot, cu ocazia vizitei sale în lagărele de refugiaţi din Malta şi de pe insula italiană Lampedusa. În reacţie, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Johannes Laitenberger a lansat un apel statelor UE să ofere ajutor. „În această situaţie face parte din politica promovată de Comisie să organizăm solidaritatea, astfel încât să putem să le acordăm ajutor refugiaţilor şi statelor, care încearcă să facă faţă acestei provocări”, a spus Laitenberger textual.

Or, una e solidaritatea în primirea refugiaţilor. Cu totul alta politica UE faţă de refugiaţi.

Ministrul german de interne, Wolfgang Schaeuble rezumase în anul 2005 situaţia. „E nevoie de controale mai eficiente la frontiere, de combaterea cauzelor migraţiei şi de cooperare cu statele vecine”, reliefase demnitarul german.

UE face de ani de zile tot ce poate să obţină secarea fluxurilor de refugiaţi. Criticii acestei politici sunt de părere că întreaga strategie europeană în acest domeniu ar fi mult prea defensivă. De această părere este bunăoară Înaltul Comisar ONU pentru refugiaţi, Antonio Guterrres. Europa, a spus el, „este şi trebuie să rămână un continent al azilului politic”.

Eurodeputatul socialist Wolfgang Kreissl-Doerfler s-a arătat de mult şocat de condiţiile în care trăiesc refugiaţii în lagărul din Lampedusa. Europarlamentarul austriac a deplâns în primul rând tendinţa, puternic manifestată „îndeosebi în Grecia şi Italia, de a se pune în aceiaşi oală şi refugiaţii politici şi cei economici”.

Potrivit deputatului austriac, refugiaţilor care ajung în cele două ţări „nici nu li se permite adesea să-şi demonstreze calitatea de solicitanţi de azil politic”. Deţinuţi pe loc, refugiaţii sunt trimişi pachet acasă.

Kreissl-Doerfler a criticat în context şi Comisia Europeană, care „face prea puţin pentru a aminti unor ţări ca Italia, ce răspunderi au”. Conform lui, invocata solidaritate nu prea există în Europa, aşa cum n-a existat nici la începutul anilor 90, când, din estul şi centrul Europei se îndreptau spre Germania sute de mii de refugiaţi anual.