Coşmarul numit Katrina şi urmările sinistrului

In timp ce străzile şi cartierele uneia dintre cele mai atrăgătoare metropole din lume dispăreau sub ape, mulţi vesteuropeni uitau că America obişnuieşte, în cazul unor castatrofe abătute asupra altora, să dea dovadă de o neostoită generozitate. Nu odată SUA au ajutat bătrânul continent să renască din propria lui cenuşă ori să-şi cicatrizeze rănile profunde. Bunăoară prin planul Marshall lansat după cel de-al doilea război mondial. Incât e greu de înţeles de ce zile în şir oficialităţile europene au asistat pasiv la nenoricea de dincolo de Atlantic, de ce s-au pus în Europa atât de insistent întrebări pe moment deplasate. De pildă, dacă pentru uraganul Katrina şi suratele ei ce se succed tot mai rapid, antrenând devastări tot mai mari nu este oare de vină mai puţin natura şi mai degrabă guvernul american care o siluieşte? SUA, s-a menţionat în context, au respins protocolul de la Kyoto, stipulând adoptarea de măsuri de reducere a emisiilor de dioxid de carbon despre care se afirmă că provoacă încălzirea globală prin aşa-numitul efect de seră.

Klaus Toepfer, specialistul pentru ecologie al Naţiunilor Unite a respins net orice asemenea acuze. La rândul ei, Europa şi-a revenit în fine din stupoarea iniţială. Imperativul clipei e ajutorarea civililor rămaşi încă în zona celei mai ample catastrofe naturale americane din istoria ultimilor 100 de ani. Franţa a anunţat azi că este gata să mobilizeze mijloace militare şi civile pentru a veni în ajutorul victimelor ciclonului. Germania s-a alăturat Parisului manifestându-şi prin glasul ministrului ei de externe, Joschka Fischer, disponibilitatea de a-i ajuta pe americani.

Pe moment autorităţile de peste ocean, vădit nepregătite să facă faţă un ei catastrofe de asemenea proporţii se concentrează să acorde ele însele ajutorul necesar miilor de supravieţuitori ai Katrinei, şi inundaţiilor consecutive uraganului. Un dezastru care a devastat nu numai New Orleansul şi Louisiana, ci şi alte state din sudul SUA, în speţă Mississippi şi Alabama. Numărul total al victimelor e încă incert. Se presupune că uraganul şi revărsarea apelor din proximitatea New Orleansului au ucis sute de persoane. Bilanţul total al sinistrului ar putea, potrivit oficialităţilor, să depăşească 1000 de oameni, ceea ce-l apropie de anvergura seismului produs la San Francisco în 1906.

La furia naturii s-a adăugat foamea, setea şi pe alocuri ticăloşia unora dintre cei care n-au vrut ori n-au putut să se alăture milionului de oameni evacuaţi din New Orleans înaintea uraganului. Nu puţini s-au dedat la jafuri. Concomitent evacuările din metropola devastată au continuat astăzi, zeci de mii de cetăţeni încercând s-o părăsească la bordul autobuzelor. Spre a pune capăt prădărilor de magazine, fărădelegilor şi disperării crescânde autorităţile au pus în mişcare considerabile forţe militare şi poliţieneşti. „Mii de militari şi agenţi civili au fost trimişi în zonă”, a anunţat guvernatoarea Louisianei, Kathleen Blanco, fără să-şi ascundă furia generată de jafurile din supermarketuri. Poliţiştilor li s-a ordonat să pună capăt căutării de supravieţuitori şi să se rezume la restabilirea ordinii pubnlice. Din pricina tâlhăriilor, oficialii s-au văzut nevoiţi să închidă un spital întrucât n-au mai putut garanta securitatea pacienţilor.

Intr-o primă fază, autorităţile s-au ocupat intens de salvarea oamenilor suprinşi de viituri în case şi refugiaţi pe acoperişurile lor. Guvernul federal american a dislocat în zonă elicoptere militare, nave de război, nave spital şi unităţi speciale. „Până ieri seara paza de coastă americană a salvat 2000 de oameni”, a subliniat preşedintele Bush într-o alocuţiune televizată, care n-a putut fi transmisă în zona sinistrată din pricina sistării aprovizionării cu curent electric a regiunii. Bush a admis că reconstrucţia va dura ani şi ani de zile.

Cât de mari sunt pagubele se poate lesne deduce. Potrivit primarului, Ray Nagin, sute de cadavre continuă la New Orleans să se afle sub ape, altele pe acoperişuri. Va mai dura cel puţin două luni înaintea ca oraşul să-şi poată reprimi locuitorii evacuaţi. Mulţi dintre ei s-au refugiat la Houston, în Texas, cel de-al patrulea oraş că mărime, al SUA, oamenii fiind cazaţi de bine de rău în stadionul oraşului.

Conform Naţiunilor Unite, distrugerile iscate de Katrina sunt mult mai ample chiar decât devastările provocate de tsunamiul care a pustitit vaste zone de coastă măturate de apele Oceanului Indian. Intrucât ciclonul n-a lăsat piatră pe piatră în zone atât de întinse, „acoperirea pagubelor astronomice generate de Katrina ar putea exceda preţul necesar refacerii după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001”, a reliefat specialistul american în domeniu, James Lee Witt. Witt ştie despre ce vorbeşte devreme ce a coordonat sub administraţia Clinton sute de operaţiuni de salvare şi de reconstrucţie după tot atâtea calamităţi naturale.

In plus, experţii atrag atenţia şi asupra consecinţelor economice imediate ale sinistrului, care a afectat în mare măsură extracţia de ţiţei şi rafinarea petrolului într-o zonă cheie a producţiei mondiale, ceea ce ar putea antrena o şi mai vertiginoasă creştere a preţului aurului negru.