Coabitare sau administraţie monocoloră?

Ese cea mai dificilă situaţie din 1990 încoace. Este chiar mai grea decît în 1992, atunci cînd PSD a obţinut abia 27% din voturi constuind un guvern minoritar susţinut în Parlament de PUNR, PSM si PRM. Ulterior a fost parafată alianţa patrulaterului roşu, dar s-a pornit cu un guvern minoritar. Solidaritatea politică de fond între PDSR, PUNR, PRM şi PSM, care împărtăşeau aceeaşi viziune cu privire la chestiunile strategice, să le spunem aşa, adică controlul economiei de stat şi protecţia foştilor comunişti şi securişti, a făcut ca guvernul Văcăroiu să reziste fără cutremure majore patru ani de zile. Mai tîrziu însă presiunea occidentală a dizolvat acest consens al conservatorilor. Astăzi alianţa cu PRM nu mai este posibilă, măcar din motive simbolice dacă nu de politică reală. Există certitudinea că PSD nu va face o alianţă cu PRM întrucît ştie că va pune în pericol negocierile de aderare, iar Alianţa DA nu va face nici ea acest lucru. Aşadar PRM, care are în jur de 11-12%, este scos din joc, ceea ce complică aritmetic foarte tare lucrurile.

Teoretic rămîn două variante. Dar cea mai probabilă rămîne aceea a unui Guvern PSD-UDMR ca şi pînă acum. Nu este cu totul exclusă varianta PNL-PD-UDMR, mai ales dacă, aşa cum speră opozanţii, după încheierea numărătorii şi după ce contestaţiile vor fi fost lămurite, diferenţa se va micşora. Traian Băsescu a declarat luni după-amiază că nu va recunoaşte rezultatele pînă cînd nu se vor verifica listele speciale, adică acele liste care au îngăduit fraudele. El a declarat că Alianţa estimează o fraudă cuprinsă între 3 şi 5 procente.

Totuşi calculele rămîn de făcut, pentru că şi în cazul unor fraude dovedite rezultatele nu mai pot fi modificate. O majoritate PSD-PUR- UDMR nu va avea peste 50% nici după redistribuirea voturilor. Aşadar la Camera Deputaţilor s-ar putea apela la grupul minorităţilor etnice care are 17 deputaţi şi care pot înclina balanţa. Totuşi majoritatea ar fi fragilă, iar la Senat nu există acest grup al minorităţilor. Rămîne metoda binecunoscută, în ciuda discreţiei sale, aceea a cumpărării de voturi şi care a fost aplicată pe scară largă prin consiliile judeţene chiar prin încălcarea totală a reprezentativităţii politice.

Desigur că nu este exclusă cu totul versiunea unui guvern PNL-PD-UDMR dacă Alianţa va reuşi să-şi atragă susţinere subterană. Teoretic este posibilă cu condiţia ca Traian Băsescu să cîştige alegerile prezidenţiale. Dar este de luat în calcul şi versiunea unei coabitări între preşedintele Traian Băsescu şi un guvern PSD-UDMR, variantă în care actualul partid de guvernămînt va fi nevoit să renunţe la practicile abuzive, întrucît nu va mai avea acoperirea Palatului Cotroceni.

Coabitarea în România este indiscutabil cu două tăişuri. Pe de o parte va putea crea permanente tensiuni, dar pe de altă parte ar putea pentru prima dată după căderea comunismului să pună în practică un control reciproc mai eficace al puterilor în stat. Sau altfel spus să împiedice derapajele antidemocratice de pînă acum.

Dar aproape toate variantele sînt defectuoase întrucît nu exprimă deplin voinţa alegătorilor. Este posibil să asistăm aşadar la un guvern valabil din punct de vedere tehnic, dar care va avea ca primă sarcină să-şi cîştige deplina legitimate şi încrederea cetăţenilor români.