Comedie cu cântec

Criticii autoritarului regim de la Minsk, condus de preşedintele Alexander Lukaşenko învinuiesc din nou autorităţile de fraudă electorală.

Chiar înainte ca OSCE să-şi dea luni verdictul, observatorii independenţi s-au pronunţat clar şi fără echivoc, reliefând că în Belarus s-a continuat fără hiat tradiţia proceselor electorale trucate.

Există, într-adevăr, comedii şi comedii, inclusiv unele ale căror întorsături nu le pot prevedea nici regizorii cei mai abili. Farsa electorală din Belarus nu face excepţie. Observatorii independenţi plecaseră de la premiza că, spre a determina occidentul să-i accepte alegerile ca fiind libere şi corecte, preşedintele Alexander Lukaşenko va mânui astfel procesul electoral din Belarus încât în parlament să pătrundă şi câţiva deputaţi figurând ca oameni ai opoziţiei.

Or, conform datelor existente nici măcar sămânţă de opoziţie nu va pătrunde în forul legislativ, deşi între cei 263 de candidaţi pentru 110 mandate concuraseră şi 70 de persoane oficial neafiliate puterii.

S-a întâmplat se pare, însă, ceea ce se petrece adesea într-o dictatură. Sicofanţii puterii n-au putut fi ţinuţi în frâu. Oamenii regimului nu s-au înţeles asupra circumscripţiilor care să fie alocate adversarilor lui Lukaşenko. Nici un preşedinte de Comisie n-a vrut să fie el cel, care să-l ultragieze pe mai mare din Minsk, dând câştig de cauză unui om al opoziţiei.

Deloc de mirare, că, din unghiul opoziţiei s-au produs masive fraude electorale, regimul minţind între altele în privinţa participării la vot, care ar fi fost mult mai intensă decât cele 75 la sută afirmate oficial.

E posibil ca opoziţia, întărită vremelnic, prin eliberarea din închisori, cu doar câteva săptămâni înaintea scrutinului, a unor disidenţi proeminenţi, să se reformeze. Mult mai puţin probabil e ca occidentul să-i facă pe plac liderului de la Minsk şi să admită ceea ce el califică drept alegeri libere şi corecte, iar observatorii independenţi drept o nouă farsă electorală pusă în scenă de dictatura domnind în Rusia albă.

În ce-l priveşte, Lukaşenko nu s-a dat în lături să ameninţe occidentul. Somând cancelariile apusene să recunoască scrutinul şi să ridice sancţiunile impuse regimului din Minsk, Lukaşenko, sufocat de îmbrăţişarea marelui frate de la Moscova, care-i impune mai nou preţuri energetice apropiate de nivelul pieţii libere, speră să obţină o gură de aer din partea vestului. Dar odată cu eşecul comediei înscenate la urne iluzia ameliorării relaţiilor cu America şi UE riscă să se destrame rapid.