Comentariu: În pericol din cauza pasivităţii

Jean Asselborn declanşează alarma. Egoismul naţional înlocuieşte sentimentul apartenenţei la comunitate, scuturile înlocuiesc graniţele deschise, naţionalismul face să dispară valorile umaniste. În numai câteva luni, spaţiul Schengen s-ar putea prăbuşi. Odată cu el s-ar prăbuşi şi una dintre cele mai mari realizări ale Europei. Asselborn vorbeşte chiar şi despre posibilitatea unui război. "Liantul care ne ţine uniţi" - anume: "cultura valorilor umaniste" - riscă să dispară.

Politicianul luxemburghez încurajează politica liberală a Germaniei în domeniul migraţiei. Alţi oameni politici seamănă panică în mod deliberat. Or, această atitudine ar trebui contracarată. Într-adevăr, pericolul adulmecat de Asselborn există, dar într-o altă formă faţă de cea pe care o vede el. Tocmai de aceea şeful diplomaţiei luxemburgheze trage concluzii greşite.

Pierderea controlului

Asselborn se înşeală asupra motivelor care stau la baza spaimelor populaţiei. Europenii se tem de un aflux de refugiaţi necontrolat, nu că ar fi căzut în capcana unor şarlatani de extremă dreaptă. Oamenii sunt nevoiţi să asiste zilnic la neputinţa înfiorătoare a autorităţilor naţionale şi a Uniunii Europene. Numai în Germania sosesc nestingheriţi, în fiecare zi, mii de refugiaţi, chiar şi după ce Guvernul de la Berlin a adoptat o serie de măsuri restrictive. Despre mulţi migranţi autorităţile nu ştiu mai nimic: cine sunt, de unde vin şi ce urmăresc? Situaţia durează de luni de zile. Un stat incapabil să mai deţină controlul asupra graniţelor sale? N-ar trebui să ne îngrijoreze lucrul acesta?

Angela Merkel ţine la politica sa privind acceptarea nelimitată a refugiaţilor şi-i încurajează şi pe partenerii europeni să facă la fel. Multă vreme cancelara chiar a lăsat impresia că pierderea controlului n-ar deranja-o prea mult. În aceste condiţii, nu-i de mirare că alte guverne au dezaprobat-o. Politica sa începe să-şi piardă susţinerea chiar şi în Germania.

De aceea Asselborn nu prea are dreptate. Destrămarea Europei nu poate fi oprită spunând că oamenii n-au motive de spaimă sau apelând la valorile comune, ci diminuând valul de refugiaţi. Însă ministrul luxemburghez, a cărui ţară asigură în prezent preşedinţia prin rotaţie a Consiliului UE, nu vrea să audă de aşa ceva. Şi nici n-ar trebui să ne baricadăm prin controlul sever al graniţelor exterioare ale comunităţii. UE ar trebui numai "să ştie cine, ce caută aici".

Tusk: "Terenul fertil al spaimelor"

Or, tocmai această permisivitate cu pretenţii morale periclitează Europa. Tocmai de aceea extremiştii de dreapta încep să câştige la alegeri. Şi tocmai de aceea multe guverne nu găsesc nicio posibilitate de a se ajuta singure, aşa încât reintroduc controalele la frontiere sau chiar înalţă garduri la graniţele interne ale Uniunii.

Preşedintele Consiliului UE, Donald Tusk, este un vizionar. În contextul actualei situaţii, politicianul polonez afirmă că o Europă fără graniţe exterioare devine "terenul fertil al spaimelor". Aceasta este problema!

Eşec în distribuirea refugiaţilor

De aici şi eşecul lamentabil al ideii de distribuire a refugiaţilor în statele UE. Câtă vreme valul de refugiaţi înaintează nestingherit, formula de distribuire a acestora ar fi garanţia că vor sosi din ce în ce mai mulţi. Cetăţenii aşteaptă o Europă care înfrânează împreună valul de migranţi, nu o Europă care pur şi simpu îi împarte altfel.

Consecinţa n-ar fi plăcută, însă următoarea măsura ar fi necesară: cine doreşte să păstreze unitatea Europei ar trebui să aibă grijă ca UE să preia din nou controlul asupra migraţiei. În discuţie nu intră stoparea procesului de preluare a refugiaţilor, ci impunerea anumitor restricţii.