Comentariu: Șansa ratată a lui Obama

Americanilor, hai să fim serioși! De fapt națiunii voastre nu-i merge chiar atât de rău. Uitati-vă puțin la țara voastră și la restul lumii. Președintele vostru nu a făcut o treabă chiar atât de rea! Cam așa ceva s-ar putea spune milioanelor de cetățeni adunați în fața televizoarelor pentru a vedea ultimul discurs al președintelui Obama, despre starea națiunii. Dacă e să ne luăm după sondaje, predomină scepticismul și lipsa de încredere față de președinte. Dar faptele spun până la urmă altceva.

Dacă lăsăm deoparte tensiunile electorale, putem vedea în multe domenii o imagine pozitivă: economia crește și odată cu ea și numărul locurilor de muncă. Prin legalizarea căsătoriei între persoane de același sex, Statele Unite au arătat curaj politico-social, fiind mult înaintea unor țări ca Germania, de pildă. Spre deosebire de ultimii ani, președintele Obama a reușit să prezinte un buget decent pentru anii următori.

La acestea se adaugă succesele din politica externă, cum ar fi apropierea de Cuba, precum și tratatele climatice de la Paris, care, în premieră, ne dau speranța că încălzirea globală poate fi încetinită. Nu în ultimul rând, acordul nuclear cu Iranul a fost un succes, chiar dacă acestea nu înseamnă încă relaxarea relațiilor dintre cele două țări.

Mari propuneri politice și momente magice

Obama a pierdut mult timp justificându-și politica. Dar de fapt oamenii au așteptat mai mult de la el în acest ultim discurs: mari propuneri politice și momente politice magice, pentru un viitor în care el nu se va mai afla la cârma țării.

Cu un an înainte de încheierea mandatului, Obama a ratat șansa unică de a-și marca președinția, de a-i da o nuanță specială. Așa că, din păcate, trebuie spus că speech-ul nu a fost unul deosebit. A fost chiar unul dezamăgitor.

Dar poate că vina nu i-a aparținut în totalitate lui Obama. Contextul a fost de așa natură. Obama și-a început mandatul cu țeluri mărețe. Ambiția nu i-a lipsit: a vrut să redefinească relațiile cu lumea arabă și cu Rusia și a vrut reconcilierea Americii cu sine însăși. Dar în cei șapte ani de mandat, o mare parte din atenția sa a fost absorbită de rezolvarea crizelor și de găsirea soluțiilor. Deseori, și el și țara și-au atins limitele.

Schimbarea de mentalitate nu s-a făcut auzită

Conceptul de superputere în retragere nu a fost întâmplător formulat în timpul mandatului lui Obama. Dar cu același stil rațional tipic al unui profesor care nu mai interesează pe mulți. Statele Unite au fost neputincioase și în fața așa-numitului ”Stat Islamic”. Imaginile cu decapitarea unor ostatici, cu atentatele din Paris și din San Bernardino au intensificat masiv teama americanilor de atacuri teroriste.

Dar Obama a dat de înțeles că o mare parte din această teamă este cauzată de demagogia campaniei electorale a lui Donald Trump.

În radicalizarea retoricii candidaților republicani se reflectă distructivitatea unei blocade politice de ani de zile. Apelul insistent al lui Obama de revenire la o dezbatere rațională și constructivă este în același timp admiterea eșecului său; pentru că acesta a fost punctul central al primei sale campanii electorale. Președintele și-a recunoscut deschis eșecul, acesta fiind unul dintre puținele momente puternice ale discursului său.

Teme centrale

Faptul că Obama a vorbit din nou despre înăsprirea legilor legate de deținerea de arme, despre reforma legilor imigrației și despre închiderea bazei de la Guantanamo, nu înseamnă că el chiar crede în realizarea lor.

Prin menționarea acestor proiecte, până acum blocate, Obama a intervenit mai degrabă în actuala campanie electorală. Pentru că se referă la proiecte pe termen lung. Cine îi va urma la Casa Albă și în ce direcție va merge țara, toate acestea vor arăta ce a rămas după mandatul său. Obama a încercat să schimbe imaginile negative prezentate de candidații republicani cu o imagine pozitivă a Americii. A repetat de multe ori un cuvânt folosit în prima sa campanie electorală: Change - să credem în schimbare. Face parte din tragedia acestui președinte faptul că în cel mai bun caz îi va urma un președinte democrat care va putea aduce schimbarea în viitor. Pentru el, în cărțile de istorie va rămâne numai titlul de președinte al tranziției.