Ambiţiile lui Obama s-au evaporat

"Change and hope" - un nou început pretutindeni, inclusiv în politica externă. Aceasta a fost promisiunea făcută odinioară de un candidat elocvent la preşedinţia SUA. Barack Obama îşi propusese în debutul celui de-al doilea mandat la Casa Albă să reinstaureze pacea în Orientul Mijlociu. Într-adevăr, încercările sale de a-i determina pe israelieni şi palestinieni să ajungă la un compromis nu au fost puţine. Dar au fost zadarnice. Iar între timp, Obama se mulţumeşte cu foarte puţin. Preşedintele speră că premierul israelian se va pronunţa în cursul zilei de luni măcar de ochii lumii în favoarea soluţiei celor două state. Şi asta deşi ştie că Israelul îşi extinde coloniile din Cisiordania, iar palestinienii nu sunt dispuşi să renunţe la violenţă. Pacea în Orientul Mijlociu rămâne un vis, măcar deocamdată.

Raporturi tensionate

Totuşi, măcar s-a putut semna acordul cu Iranul vizând energia atomică. Obama califică această înţelegere drept un mare succes. Premierul israelian Benjamin Netanyahu, în schimb, a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a împiedica acest acord. Astfel, el a împovărat suplimentar relaţiile cu SUA, şi aşa destul de tensionate. În consecinţă, nu mai există încredere între cei doi politicieni.

Dar ei sunt profesionişti. Şi nu sunt interesaţi de certuri în public. Trag de timp. Obama mai are un an de mandat, şi atâta timp nu va mai exista o nouă politică pentru Orientul Mijlociu. Dar Netanyahu vrea să folosească acest timp rămas. Mai ales că Obama s-a declarat un apărător al securităţii Israelului pe durata negocierilor cu Iranul. Premierul israelian îi va aduce lui Obama aminte de această făgăduinţă când se va afla la Washington, în biroul oval. Premierul vrea să continue un parteneriat de securitate cu SUA, în valoare de multe miliarde anual. Memorandumul de înţelegere ("Memorandum of Understanding") aferent expiră în 2018, iar Netanyahu îşi doreşte o înţelegere similară cu o durată de alţi 10 ani. Care ar ajuta la finanţarea şi modernizarea armatei israeliene.

Obama se află într-o situaţie foarte dificilă. Pe de o parte, preşedintele SUA este nevoit, din raţiuni de politică internă, să dea curs unor dorinţe israeliene de a se dota cu armament modern. Dar nu trebuie să îndeplinească chiar toate dorinţele israeliene. Alţi parteneri din regiune ai SUA, cum ar fi Egiptul, Arabia Saudită sau Iordania, au propriile lor interese de securitate, iar Casa Albă trebuie să ţină cont şi de acestea.

Interes tot mai scăzut

În politica globală de securitate survin schimbări majore. În timp ce Iranul nu deţine nicio bombă atomică, vecinul său Pakistan a devenit treptat, începând din 1998, a treia putere atomică a lumii. Potrivit estimărilor, guvernul de la Islamabad deţine 120 de ogive nucleare. China, Marea Britanie sau Franţa deţin mai puţine. Iar Pakistanul nu respectă acordurile internaţionale de neproliferare a armamentului atomic şi vinde tehnologii sensibile până şi regimului de la Phenian. De aceea, Pakistanul ameninţă securitatea SUA mai mult decât ar putea-o ameninţa Iranul vreodată.

Eşecurile înregistrate de Obama în tentativele sale de resuscitare a procesului de pace din Orientul Mijlociu i-au readus pe mulţi cu picioarele pe pământ la Washington. Situaţia este dificilă şi în Siria, şi în Irak şi în alte părţi. La acestea se mai adaugă preţul scăzut al petrolului brut. Interesul SUA pentru Orientul Mijlociu scade pe zi ce trece. Îndreptarea privirii spre estul Asiei se anunţă mult mai profitabilă. Acolo se pot câştiga bani, în timp ce Orientul Mijlociu, cu ale sale conflicte, generează doar pierderi.