Austria a scăpat pentru moment cu vânătăi

După palpitantele alegeri prezidenţiale, austriecii au evitat la mustaţă o blamare la nivel internaţional. Noul şef al statului nu este populistul de dreapta Norbert Hofer ci profesorul liberal de stânga Alexander Van der Bellen. În restul Europei, mulţi oameni şi politicieni de vârf ai formaţiunilor de centru şi social-democrate s-au temut că Austria va fi prima ţară a UE care va avea în fruntea statului un reprezentant al extremei drepte. După o campanie electorală care a scindat ţara, Van der Bellen a reuşit totuşi să se impună cu un avantaj minim.

Pentru Austria, alegerile prezidenţiale au însemnat un adevărat cutremur politic din toate punctele de vedere. Electoratul a sancţionat sever partidele care alcătuiesc arcul guvernamental, în speţă cel social-democrat şi cel conservator. Centrul a devenit irelevant. Au rămas în cursă după primul tur candidaţii de la marginile spectrului politic. Iar alegerea unuia dintre ei a fost mai degrabă un chin. Mulţi dintre alegători l-au votat pe Van der Bellen deşi nu-l consideră un politician nemaipomenit, numai din dorinţa de a bloca ascensiunea unui populist de dreapta. Votul a arătat de asemenea cât de puternici au devenit între timp în Austria euroscepticii, criticii la adresa islamului şi cei care se opun sosirii imigranţilor, grupaţi în tabăra naţionalistă şi conservatoare.

Dreapta austriacă devine tot mai puternică

Partidul Libertăţii FPÖ, de dreapta, se va folosi de votul masiv obţinut la prezidenţiale pentru a-şi continua neabătut drumul spre guvernare. Candidatul înfrânt, Norbert Hofer, a anunţat deja că, dacă el nu va deveni preşedinte, funcţia de cancelar, deci şef al guvernului, trebuie să revină obligatoriu unui politician al FPÖ. Următoarele alegeri parlamentare vor avea loc în Austria în 2018. În perioada următoare, FPÖ, care este în prezent cel de-al treilea partid ca pondere în legislativ, va spori presiunile la adresa marii coaliţii, alcătuite din social-democraţii SPÖ şi conservatorii ÖVP. În sondaje, FPÖ este deja cel mai puternic partid. Naţionaliştii de dreapta au devenit între timp frecventabili şi posibili parteneri de coaliţie în accepţiunea celorlalte formaţiuni.

Noul cancelar social-democrat, Christian Kern, care a fost instalat în funcţie pe post de jocker cu numai câteva zile înaintea turului doi al prezidenţialelor, va întâmpina mari greutăţi în perioada următoare. Analiştii austrieci vorbesc deja despre alegeri anticipate. Norbert Hofer, care s-a prezentat în ultimele săptămâni ca un politician moderat, dar care a cultivat în trecut relaţii strânse cu extrema dreaptă, a promis o schimbare de sistem. El intenţiona, în calitate de preşedinte, să impună mai multă democraţie directă şi să destrame marea coaliţie alcătuită din social-democraţi şi conservatori. Nu s-a ajuns într-atât de departe. Alexander Van der Bellen nu este chiar atât de radical, dar a promis şi el o transformare în limita posibilităţilor oferite de funcţia de preşedinte.

Un avertisment pentru Europa

Instituţiile Uniunii Europene din Bruxelles pot, pentru moment, să-şi mai tragă răsuflarea. Atacuri asupra integrităţii UE , lansate din sediul Preşedinţiei de la Viena, nu sunt de aşteptat. Van der Bellen vrea mai multă Europă, nu mai puţină. El se pronunţă pentru solidaritate în gestionarea crizei refugiaţilor şi respinge închiderea graniţelor, fiind el însuşi fiul unor imigranţi. Dar rezultatul strâns înregistrat la prezidenţiale este doar o cezură şi nu o schimbare de tendinţă.

Tendinţa în UE este foarte clar în favoarea populismului de dreapta şi de stânga şi a revirimentului statelor naţionale. În Finlanda, populiştii de dreapta sunt la guvernare. În Polonia şi Ungaria, şefii guvernelor provin din rândurile lor. În Slovacia şi Grecia, la putere sunt populişti eurosceptici de stânga. În Italia, mişcarea populistă de stânga "Cinci Stele" este cel de-al treilea partid, ca mărime, din Parlament. În Franţa, socialiştii şi politicienii de centru sunt tot mai împresuraţi de populiştii de dreapta ai Front National. Anul viitor, în cursa pentru preşedinţie va candida Marine le Pen din partea Front National. În Germania, formaţiunea naţionalistă "Alternativa pentru Germania" (AfD), care militează împotriva migraţiei, islamului şi a UE, câştigă tot mai mult teren. Iar lista poate continua.

Partidele la guvernare până acum, care au militat în favoarea UE, nu au găsit încă mijloace pentru a inversa această tendinţă. Iar drama din Austria a fost un ultim avertisment.

Dacă populiştii de dreapta ar fi câştigat prezindenţialele din Austria, evenimentul ar fi dat cu siguranţă apă la moară celor care militează pentru ieşirea Marii Britanii din UE. Acolo va avea loc peste o lună un referendum cu această miză. Populiştii britanici au obţinut deja ceva la care extremiştii de dreapta şi de stânga de pe continent nici nu visează: Au obţinut posibilitatea cât se poate de reală de a ieşi dintr-o UE neomogenă, devenită o formă fără fond. Şi în Marea Britanie, rezultatul ar putea fi la fel de strâns ca în Austria. Europa se transformă şi este măcinată din interior. Poate cineva stopa această fatală evoluţie?