Comentariu: Berlin și Varșovia – zâmbind frumos

Refugiații, prezența NATO în Europa de Sud-Est, Uniunea Europeană – trei probleme majore. Iar la întrunirea miniștrilor de Externe nu a existat nicio unanimitate în ceea ce privește administrarea dosarului.

Refugiații noștri – refugiații voștri

Referitor la subiectul refugiaților și distribuirea lor, Polonia rămâne neimpresionată, mereu cu aceleași argumente, pe care le repetă la infinit. Ministrul de Externe a declarat din nou că Polonia și-a depășit limitele. În țară trăiesc deja peste un milion de ucraineni, adaugă acesta, care au fugit și ei din calea războiului. Așa spune Waszczykowski. Dar în realitate, numai patru mii de ucraineni au cerut azil. Dintre care doi (!) au primit anul trecut statutul de refugiat. Spune Ministerul de Externe polonez. Ceilalți sunt imigranți care au venit la muncă, precum celebra femeie de serviciu ucraineană.

Dar poate ar trebui să ne bucurăm că Polonia vrea măcar să-și îndeplinească obligațiile stabilite mai demult. În principiu, ar trebui să fie primiți 7.000 de refugiați sirieni. Spune ministrul de Externe polonez. Cu condiția ca aceștia să vină de bunăvoie și nu toți într-un an, adică nu toți în acest an. Sau în următorul. Sprijin înseamnă altceva. Ministrul german de Externe, Steinmeier, se află alături și subliniază pragmatic, că nu s-a ajuns la nicio înțelegere în ceea ce privește distribuirea refugiaților.

Prezență permanentă NATO sau doar vârf de lance?

La summit-ul NATO de la începutul lui iunie, Polonia dorește sprijin din partea Germaniei pentru o mai intensă prezență NATO în Europa Centrală și de Est, la granița cu Rusia și ca semnal pentru aceasta din urmă. Guvernul german consideră că a făcut deja destul în Europa Centrală și de Est, prin operațiunea NATO Reassurance și participarea activă la așa-numitul ”vârf de lance”. Iar Steinmeier nu spune nimic, dar poziția este clară: Germania va respecta actul fondator privind relația NATO - Rusia. Waszczykowski se află alături și știe că nu se va ajunge la nicio înțelegere. Dar rămâne zâmbitor.

Nici unul nu poate fără celălalt

Amândoi își dau silința să fie amabili. După tonul aspru din partea UE - inclusiv cea germană – și după replicile dure ale partidului polonez de la guvernare, PiS, este mai bine decât deloc, chiar dacă diferențele sunt uriașe față de relațiile din perioada fostei guvernări. Totuși, decizia guvernului german, de a se abține de la critică deschisă față de Polonia și de a căuta dialogul, poate avea rezultate pozitive. În afară de Germania, niciunul dintre statele vestice nu se preocupă atât de mult de menținerea contactului cu noua conducere poloneză.

Miza e mare

Polonia are nevoie de Germania, ca să nu se izoleze. Iar Germania are nevoie de Polonia. Pentru că miza este mai mare decât o bună vecinătate sau redistribuirea refugiaților: În joc este viitorul Uniunii Europene.

Dacă alianța germano-poloneză nu mai funcționează, dacă Polonia, cu cei aproape 40 de milioane de locuitori continuă pe drumul renaționalizării, atunci nu este numai Polonia pierdută, ci poate întreaga UE.