Comentariu: BND - un serviciu secret absolut normal

O lume fără servicii secrete? Sună prea frumos ca să fie adevărat. Este din păcate și o viziune naivă, din cauza a numeroase pericole concrete sau abstracte. Unul dintre acestea este terorismul internațional, care a căpătat o nouă dimensiune odată cu atacurile de la 11 septembrie 2001 din SUA. De atunci, potențiali suspecți nu mai sunt doar dușmanii dintotdeauna, ci și prietenii și partenerii. Așa a fost distrusă baza de încredere care constituie precondiția oricărei prietenii.

Sigur că nu se pune semnul egalității între prieteni și dușmani. De la aceștia din urmă se așteaptă orice. Partenerii sunt o problemă însă la rândul lor, pentru că nu ar face tot ce le stă în putință pentru securitatea națională și globală. Spionii americani ai National Security Agency (NSA) îi urmăresc pe teroriști pentru a preveni atentate. Și o spionează pe cancelara Angela Merkel - da, de ce o spionează pe doamna Merkel? Pentru că la Casa Albă există temerea că în Germania ar putea fi plănuite noi atacuri de genul celor de la 11 septembrie? Se știe că atentatorii de atunci au conspirat inclusiv la Hamburg.

Jocurile tăcerii

Astfel de scenarii aparent lipsite de rațiune par să facă parte din strategiile anti-teroriste ale majorității politicienilor și șefilor de servicii secrete. În acest mod, nu este exclusă nicio posibilitate, dar se periclitează sau se distrug relații de prietenie construite cu mulți ani în urmă. Acesta este cazul relațiilor dintre SUA și Germania, după dezvăluirile lui Edward Snowden. Iar acum și între Germania și Turcia. Guvernul german nu a confirmat, dar nici nu a dezmințit că BND a spionat sistematic Turcia, un aliat în primul rând militar al Germaniei.

Această tăcere lasă până la proba contrară o singură variantă credibilă: că informațiile din presă privind acest caz sunt corecte. Pentru relațiile turco-germane și așa încordate, cazul ar putea accentua înrăutățirea. Ankara reproșează demult Germaniei și în special cancelarei Angela Merkel că încearcă să împiedice aderarea Turciei la UE. Există apoi seria de crime cu motivație rasistă comise de NSU, o organizație neo-nazistă, crime pe care autoritățile germane le-au rezolvat cu mare greutate. Victimele NSU au fost în cea mai mare parte cetățeni cu origine turcă. Chiar dacă temele nu au nimic în comun, ele au dus la înrăutățirea relațiilor politice și nu numai între cele două țări.

Nevoia de o nouă strategie

Refacerea încrederii va fi un proces îndelungat. Și este greu de crezut că aceasta se va întâmpla dacă serviciile secrete vor continua ca până acum iar politicienii le vor permite să o facă. Acest lucru se vede în relația germano-americană, în ceea ce privește acordul No-Spy dorit de Berlin: Washingtonul a respins ferm renunțarea la spionajul reciproc. Paradoxal, în această chestiune americanii rămân consecvenți. Își păstrează posibilitatea de a-și studia partenerii și pe viitor cu ajutorul serviciilor de informații. Nu așa se câștigă însă prieteni.

Un lucru este însă clar: activitatea serviciilor nu poate fi analizată cu norme morale. Ceea ce nu înseamnă că guvernele ar trebui să le scutească de răspundere. Sarcina lor urgentă este să explice transparent în ce fel funcționează aceste servicii considerate autorități de securitate. Opinia publică are dreptul să afle aceste aspecte, la fel ca și țările partenere. Dacă lucrurile vor continua ca până acum, neîncrederea se va adânci, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Neîncrederea duce la înstrăinare. Ambele fac rău pe termen lung democrației - în Germania, în SUA, în Turcia, peste tot în lume.