1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Comentariu: Catalonia îşi arată muşchii

Carlos Delgado / VD27 septembrie 2014

Prin decizia de organizare a unui referendum neconstituţional - conform legii fundamentale actuale - Artur Mas expune Catalonia unor provocări greu de evaluat. Pactul fiscal ar putea fi o soluţie, crede Carlos Delgado.

https://p.dw.com/p/1DM03
Imagine: David Ramos/Getty Images

Teoretic, în Scoţia, nimic nu se va schimba în urma referendumului privind independenţa. În pofida pierderii luptei la urne, susţinătorii autonomiei au primit importante drepturi din partea Londrei, similare cu acelea de care se bucură, de ani de zile, Catalonia.

Într-adevăr, provincia autonomă spaniolă se bucură de o mult mai mare independenţă în administraţie decât Scoţia. Catalonia are propria poliţie, decide în chestiuni privind educaţia şi sănătatea în regiune şi primeşte importante fonduri publice, graţie unui model de finanţare negociat în 2009.

Cu toate acestea, pentru cei care agită drapelul separatismului catalan, astfel de avantaje sunt insuficiente. Pentru ei, Catalonia nu face parte din Spania şi nici n-ar fi făcut vreodată.

01.2012 DW Journal Moderator Carlos Delgado
Carlos Delgado, DW

În sprijinul acestei idei, promotorii autonomiei invocă diferenţele lingvistice şi culturale, precum şi o îndelungată istorie a discriminărilor la care regiunea ar fi fost supusă de-a lungul vremurilor de către Spania. Ideologia vehiculată de separatişti aprinde spiritele catalanilor. Mulţi dintre ei - mai numeroşi ca niciodată - sunt gata să îşi asume o aventură cu urmări incerte.

Ora judecătorilor

În Scoţia, unii observatori au spus că raţiunea a învins. Însă Catalonia nu este Scoţia, în pofida strădaniilor unora şi altora, de a trage învăţămintele necesare de pe urma referendumului de acolo.

În timp ce plebiscitul scoţian a fost organizat pe baza unui acord între Edinburgh şi Londra, legea fundamentală a Spaniei nu prevede posibilitatea organizării unui referendum privind independenţa Cataloniei. Guvernul condus de Mariano Rajoy a reuşit să profite de această portiţă constituţională, benefică unităţii naţionale.

Acum, că guvernul catalan condus de Artur Mas a decis, cu de la sine putere, organizarea referendumului - susţinut fiind de parlamentul catalan, care a adoptat "legea referendumului" - în joc intră judecătorii. Rajoy a şi anunţat deja că va ataca legea sus-menţionată la Curtea Constituţională. Prin urmare, judecătorii Curţii au un cuvânt important de spus. Poate chiar ultimul.

Dacă legea va fi declarată neconstituţională, Mas s-ar putea considera îndreptăţit să facă lucruri fără precedent în istoria recentă a Spaniei: să cheme poporul la nesupunere şi să organizeze referendumul în ilegalitate. De asemenea, guvernul catalan ar putea decide "protejarea" scrutinului prin apelarea la serviciile propriei poliţii, în defavoarea forţelor de ordine spaniole.

Înainte de a lua astfel de decizii, Artur Mas ar putea însă încerca să folosească ultimul joker politic de care dispune: alegerile anticipate. Un atare scrutin are capacitatea de a consolida forţele autonomiste şi de a reaşeza Catalonia pe poziţii de negociere mult mai favorabile. Până atunci, Mas va continua să îi arate lui Rajoy toate instrumentele de "tortură" pe care le are la dispoziţie.

Tag des Buches in Katalonien Artur Mas
Artur Mas, şeful guvernului catalanImagine: DW/Kellner

Pactul fiscal, posibilă scăpare

Cu doi ani în urmă, prim-ministrul spaniol ar fi putut curma avântul separatist al Cataloniei, dacă ar fi acceptat propunerea autorităţilor din regiune. Acestea au cerut, în contextul crizei financiare, negocierea unui pact fiscal care să ofere catalanilor suveranitate în privinţa administrării taxelor şi impozitelor. Refuzul lui Rajoy a fost cum nu se poate mai categoric. Prin urmare, Mas s-a simţit obligat să îngroape pactul fiscal şi să demareze, foarte repede, procesele de obţinere a independenţei.

Fără îndoială, criza statală prin care trece Catalonia reclama o reacţie fermă din partea premierului spaniol, mânat de la spate inclusiv de opoziţia socialistă, care îi cere curaj şi forţă în negocieri.

Cu toate acestea, Rajoy nu ar trebui să rămână încremenit în propriul său mod de a vedea lucrurile. Data de 9 noiembrie este foarte aproape, iar premierul spaniol abordează criza catalană pe principiul "Constituţia sau haosul".

Totuşi, există posibilitatea de a negocia un pact fiscal, care să permită Cataloniei să îşi administreze singură taxele şi impozitele, fără a fi nevoie de revizuirea constituţiei. De altfel, exact acest lucru este solicitat şi de companiile catalane, care se tem de urmările pe care le-ar putea avea ruperea regiunii de Spania şi ieşirea din Uniunea Europeană.

Ceea ce nu s-a reuşit în Scoţia, ar putea deveni realitate în Catalonia şi alte regiuni. Consecinţele unei eventuale independenţe catalane asupra Spaniei şi UE sunt greu de preconizat. Ultimul lucru de care ar mai avea nevoie o Uniune Europeană aflată încă în convalescenţă din cauza crizei şi care ar putea fi lovită de o nouă recesiune, este fragmentarea teritoriului ei.