Circul climatic

A devenit deja un ritual în agenda politică a anului. La mijlocul lunii noiembrie sau la începutul lunii decembrie este COP-time - timpul pentru Conference of the Parties, al semnatarilor Convenţiei-Cadru pentru Climă a Naţiunilor Unite. 196 de state sunt acestea între timp şi UE ca uniune regională de state. Chiar dacă fiecare semnatar ar trimite doar un singur delegat tot ar fi nevoie de o sală mare de conferinţe.

Dar nu numai atât. Fiindcă la conferinţele COP anuale, ajunse la a 25-a ediţie, miza este nici mai mult nici mai puţin decât salvarea lumii. Măcar aceasta este impresia pe care vor s-o dea tot felul de protagonişti. Cu punctualitate apar în preajma conferinţei tot felul de studii noi care se întrec în scenarii tot mai alarmiste. Pământul devine rapid tot mai fierbinte, furtunile tot mai violente, calotele glaciare de la poli se topesc tot mai accelerat, de aceea tot felul de state insulare se scufundă curând în adâncul oceanelor.

O ultimă conferinţă înaintea scufundării

În consecinţă, Fiji, stat insular sortit pieirii ca urmare a schimbărilor climatice a fost ales să prezideze marea pălăvrăgeală din acest an. Dar scena aleasă pentru acest teatru este oraşul german Bonn. Nu fiindcă Fiji se va scufunda în timpul conferinţei de două săptămâni. Cel mai înalt punct din Fiji se află la 1324 metri peste nivelul mării, în timp ce Bonn-ul se află la numai 60. Nu, oraşul german a fost ales să găzduiască reuniunea fiindcă republica insulară nu ar fi putut să facă faţă financiar şi logistic. La Bonn se află sediul Secretariatului ONU pentru Climă şi oraşul este interesat să-şi cultive imaginea de metropolă a Naţiunilor Unite. Iar contribuabilul german suportă, cu plăcere costuri de 140 de milioane de euro pentru o asemenea campanie de imagine.

În deschiderea conferinţei a existat mult folclor din Fiji. Bărbaţi vânjoşi cu şorţuri de piele şi cu bustul gol au asigurat o atmosferă tropicală. Că mulţi dintre aceşti ambasadori culturali au răcit deja în a doua zi a conferinţei poate fi interpretat ca o veste bună. Măcar în luna noiembrie procesul de încălzire a planetei nu este atât de avansat şi în ceţoasa Vale a Rinului.

Ordinea de zi a unui grup de lucru de importanţă medie

Ce se negociază cu adevărat la Bonn sună mai degrabă a ordine de zi a unui grup de lucru de importanţă medie. Nimeni nu ar putea să creadă că este vorba de cea mai mare conferinţă interstatală găzduită vreodată pe tărâm german. După ce marele acord de mediu a fost adoptat cu doi ani în urmă la Paris, acum se stabilesc sarcinile fiecărui stat în parte. Dar nicio înţelegere nu va avea caracter obligatoriu. Aşa ceva se va conveni abia anul viitor, la reuniunea COP din Katowice, Polonia.

Rămâne întrebarea de ce trebuie să ia parte la un asemenea program de importanţă secundară şi cancelara Germaniei şi preşedintele Franţei, dimpreună cu alţi 25.000 de participanţi? Răspunsul este simplu, din perspectiva primilor doi, numiţi mai sus: Este vorba de un simbol. Trump se retrage dar noi luăm tema în serios. Iar stratul de electorat convins de iminenţa scufundării planetei ia act de asta cu satisfacţie.

Cu conştiinţa împăcată

Marea masă a celor 25.000 de participanţi nici nu ia parte direct la tratative. Pe lângă ziarişti, aceştia sunt mai ales reprezentanţi ai unor ONG-uri, grupări de protecţia mediului, oameni de ştiinţă, întreprinderi. Prezenţa lor este un semnal de transparenţă, folositor schimbului de idei şi formării de reţele, au anunţat oficial organizatorii. Dar s-ar putea la fel de bine spune: slujeşte obţinerii de noi comenzi şi bani cu care să fie finanţată următoarea treaptă de studii apocaliptice. 

Care este rolul ONG-urilor în acest circ ambulant anual - aceasta se poate recunoaşte din faptul că ele au la dispoziţie un loc mult mai mare în oraşul de corturi special amenajat la malul Rinului, în comparaţie cu spaţiul rezervat tratativelor guvernamentale. Pentru ca doamenle şi domnii care au dăunat masiv climei prin simpla lor venire la Bonn să nu aibă conştiinţa încărcată, organizatorii nu au făcut economie nici de bani şi nici de efort. Fiecare autobuz electric disponibil existent în oraşele germane a fost adus la Bonn pentru organizarea la faţa locului a unui shuttle-service ecologic. E mai bine să nu ne punem întrebarea cât CO2 s-a emanat cu prilejul acestei acţiuni, cu atât mai mult cu cât curentul necesar acestor autobuze este produs în termocentrale pe cărbune. Un răspuns onest ar putea fi deranjant în această lume aparentă finanţată din banii contribuabililor.

Felix Steiner