O sarcină deloc ușoară

Un solicitant de azil respins, palestinian în vârstă de 26 de ani, a înjunghiat un om într-un supermarket din Hamburg  și a rănit grav alte 6 persoane. Și-a ales victimele la voia întâmplării, iar cuțitul luat din magazin, fiind expus spre vânzare. O faptă îngrozitoare.

Ulterior s-a aflat că autoritățile știau că bărbatul era psihic labil și că în ultimele luni se radicalizase. Oficiul federal pentru protecția Constituției îl avea sub observație. Și totuși nu fusese considerat periculos, dat fiind că nu avea legături cu grupări islamiste și chiar cooperase cu autoritățile. Acestea se străduiau să obțină documentele necesare expulzării solicitantului de azil. La Oficiul pentru străini, bărbatul era considerat ca fiind amabil, dispus să coopereze și, ce-i drept, disperat. Urma să fie supus unui control psihiatric. Dar până acolo nu s-a mai ajuns.

În aprilie 2016, așadar cu 15 luni în urmă, au existat primele semne de radicalizare, dar abia la finele lunii august a fost înștiințat serviciul de contraspionaj din Germania. A trecut un an fără să se întâmple nimic. Apoi a urmat atentatul. Teribil.

Problema e dacă se intuiește pericolul

La nivel federal au fost create recent instrumentele necesare pentru a preveni astfel de fapte din partea unor oameni periculoși. Legea a intrat în vigoare însă abia sâmbătă, la o zi după sângerosul atentat din Hamburg. Legea în cauză prevede expulzarea mai rapidă a potențialilor atentatori și reținerea acestora pentru mai mult timp în arest înaintea expulzării.

Dar la ce servesc toate acestea dacă nu a fost intuit pericolul? Sau dacă procedura de expulzare e atât de diferită de la un land federal la altul. Apoi mai durează și extrem de mult până se obțin din țara de origine documentele necesare expulzării. Mai ales în această ultimă chestiune ar trebui să se schimbe ceva. Un progres e faptul că expulzarea e acum posibilă și dacă nu s-au obținut chiar toate documentele necesare.

N-aș vrea să fiu în pielea celor care, zi de zi, trebuie să decidă cine reprezintă cu adevărat un pericol și cine nu. Ceea ce s-a putut constata e că, în general, cei care comit astfel de fapte sunt bărbați tineri, cu vârste între 17 și 30 de ani, ale căror cereri de azil au fost respinse. Așa a fost în cazul atacurilor sângeroase din Ansbach, Freiburg, Würzburg, Berlin, iar acum la Hamburg. Dar valabil e și ce a spus ministrul de Interne al landului Saxonia Inferioară. Anume că nu poate fi arestat un om care nu e calificat drept potențial atentator. În Germania, o persoană rămâne nevinovată până ce i s-a putut dovedi vinovăția.

Propun ca dezbaterea aprinsă pe această temă să fie exclusă din campania electorală. Responsabilii politici au recunoscut problema și au acționat. La elaborarea noii legi au contribuit mai toate partidele din Bundestag. Problemele încep atunci când se ajunge la practică. Adesea nu e clar care e autoritatea de resort, iar cooperarea dintre oficii e destul de anevoioasă. Și poate ar mai trebui înțeles că toate aceste fapte urmează același model.

Mai mult sprijin pentru autorități

Și n-ar fi rău dacă s-ar admite cât de complex poate fi fiecare caz în parte. Căci atentatul de la Hamburg pare a fi mai degrabă un caz de amoc, o faptă săvârșită sub o imensă presiune psihică iar motivul islamist să fi fost doar un pretext. E, cel puțin, posibil. Ceea ce nu face fapta mai puțin odioasă. Devine însă limpede cât de dificil e pentru autorități să estimeze cine reprezintă cu adevărat un pericol și cine nu. Lucrurile ar trebui analizate în liniște și nu instrumentalizate în campania electorală. Iar clasa politică ar trebui să ia apărarea autorităților de resort, în loc ca partidele să se învinuiască unul pe altul.

Autor: Jens Thurau/ maw