Declarația ipocrită privind Ierusalimul

La Casa Albă, președintele american Donald Trump a anunțat miercurea trecută că "A venit timpul pentru a recunoaște Ierusalimul drept capitală a Israelului" și a precizat că declarația sa ar fi o simplă "acceptare a realității".

Pentru toată lumea - mai puțin pentru Trump - era clar ce va urma: escaladarea imediată a conflictului israeliano-palestinian. Tensiunile din zonă au atins din nou cote periculoase. Hamas a chemat la o nouă Intifada, din Gaza s-a tras o rachetă asupra Israelului, mai mulți palestinieni au fost uciși în atacurile aviației israeliene asupra Fâșiei Gaza și în ciocniri cu forțele armate israeliene.

Președintele palestinian Mahmud Abbas a anulat o întâlnire cu vicepreședintele american Mike Pence, ceea ce arată că și relațiile diplomatice se înrăutățesc.

De ce a făcut Trump tocmai acum această declarație? Nimeni nu știe.

Mutarea lui Trump este o pură provocare ce nu este de folos nimănui. Fiecare copil israelian știe că Ierusalimul este capitala Israelului - indiferent dacă acest lucru este sau nu recunoscut pe plan internațional. Discuția ipotetică dacă Ierusalimul ar trebui sau nu să fie capitala statului israelian nu duce la nimic și este fără sens pentru israelieni: niciunul dintre ei - niciunul dintre noi - nu crede că ceea ce este de fapt realitatea mai trebuie întărit cumva și pe alte căi.

De aceea, declarația lui Trump este pentru noi doar un gest formal. Sentimentul nostru de conexiune cu Ierusalimul este demult o realitate.

Palestinienii și israelienii achită nota de plată

Afirmația lui Trump cum că ar recunoaște doar o realitate existentă este privită de palestinieni drept o provocare, ceea ce de fapt și este.

Decizia lui Trump nu are niciun fel de însemnătate practică, în afară de faptul că SUA renunță la un imobil frumos din Tel Aviv. La nivel simbolic însă, ea reprezintă încă o cărămidă în zidul disperării care crește încet și continuu între israelieni și palestinieni.

Efectul imediat, ignorat elegant de Trump, a generat proteste și indignare în întreaga lume. Rezultatul sunt ciocnirile noi generate de anunțul de la Washington, violențe care nu sunt de așteptat, ci care chiar se întâmplă deja.

Este scandalos că vorbele goale rostite de Trump îi afectează direct doar pe israelieni și palestinieni, cu palestinienii ducând greul, în timp ce Trump se află departe de toate aceste probleme. Fiecare ofițer israelian în rezervă, inclusiv eu, verifică acum cu îngrijorare dacă uniforma militară este încă frumos împăturită în dulap, pentru cazul în care se va apela la mobilizarea rezerviștilor.

Dacă Trump ar fi dorit cu adevărat pacea, dacă l-ar fi interesat cu adevărat situația, atunci ar fi încercat să înlăture câteva alte bariere din calea procesului de pace: coloniile isareliene, frontierele de la 1967 sau tema deosebit de sensibilă a revenirii refugiaților palestinieni - și acestea sunt doar câteva dintre aspectele problematice.

Dar de ce să ne complicăm? La naiba cu oamenii din regiune, ale căror vieți sunt acum date peste cap sau care sunt chiar jertfite, de dragul unui pseudomanifest fără sens!

Dacă Trump chiar crede că tentativa sa infantilă de a lua partea unei singure tabere din conflict reprezintă un progres, atunci el greșește. Realitatea și mai tristă este însă că Trump nu suferă de halucinații, ci doar nu îi pasă deloc.

Autoare: Dana Regev/os