Europa

Comentariu: "Dispăreţi cu toţii!"

Scenele violente din Barcelona sunt şocante. Dacă adversarii politici continuă să-şi deservească numai clientela proprie, următoarea catastrofă se află în faţa uşii, avertizează Gemma Casadevall.

Spanien Katalonien Unabhängigkeits-
Referendum Poilzei schreitet ein (Getty Images/D. Ramos)

Premierul Cataloniei, Carles Puigdemont, dispune acum de imaginile de care avea nevoie pentru a întări în continuare mişcarea independentistă: pensionari scoşi cu forţa de către forţele de ordine din centrele de votare, poliţişti în număr disproporţionat de mare care au acţionat cu deosebită brutalitate împotriva unor cetăţeni neînarmaţi şi urne de vot smulse din mâinile unor oameni care voiau să-şi exercite "dreptul de a decide".

Premierul spaniol, Mariano Rajoy, insistase în repetate rânduri că referendumul a fost invalidat de Curtea Supremă de Justiţie şi, ca atare, nici nu are voie să aibă loc. Anunţul său, acela de "apărare a statului de drept", a fost sprijinit de principalii săi aliaţi la nivel european. Dar este posibil ca imaginile şi scenele cumplite petrecute la Barcelona, care cu greu pot fi aduse în consonanţă cu o democraţie europeană, vor transforma acest sprijin în oroare şi respingere.

Casadevall Gemma Kommentarbild App

Gemma Casadevall

Învinuiri reciproce

Aşa cum era de prevăzut, cele două părţi se învinuiesc reciproc pentru excesele de violenţă de duminică. Potrivit justiţiei spaniole, referendumul a fost ilegal. Susţinătorii independenţei Cataloniei au decis cu toate acestea ca referendumul să aibă loc, chiar dacă el nu putea corespunde standardelor internaţionale, din lipsa, de exemplu, a unei autorităţi electorale recunoscute şi a unui registru cu votanţi care să poată fi verificat. Unei societăţi profund scindate i s-a cerut să-şi exprime votul într-un mod considerat până acum de neconceput într-o ţară ca Spania.

La ameninţarea reprezentată de confiscarea, de către poliţie, a milioane de buletine de vot, echipa constituită în jurul premierului catalan Puigdemont, a reacţionat cu creativitate, cu o prezenţă masivă pe reţelele de socializare şi cu o rapidă oglindire a paginilor web blocate de guvernul de la Madrid. La trimiterea în regiune a zeci de mii de membri ai Guardia Civil şi ai poliţiei naţionale, cu misiunea de a preîntâmpina desfăşurarea plebiscitului, Catalonia a răspuns cu ocuparea nocturnă a unor şcoli, chiar de către părinţii şcolarilor de acolo, însoţiţi de copiii lor, pentru a se asigura că acele centre de votare îşi vor putea deschide porţile duminică.

Imagini de nedescris din Barcelona

Aşa a început ziua de 1 octombrie. Votul a început cu mesaje pe WhatsApp trimise de catalani, prin care se felicitau reciproc pentru acea "sărbătoare a democraţiei". Dar primele imagini înfăţişând intervenţia în forţă a poliţiştilor au pus capăt rapid acestei iluzii.

Şi au distrus şi crezul unora, care se considerau parte a unei majorităţi tăcute, capabilă să se ţină departe de acest conflict. Mulţi spanioli şi mulţi catalani considerau că cele ce se întâmplă sunt expresia unei confruntări între două naţionalisme, cel spaniol şi cel catalan, cu care nu voiau să aibă de-a face. Mulţi alţii şi-ar fi dorit un referendum cu acordul părţilor, cu rezultat clar şi respectat obligatoriu. În schimb, toţi aceşti oameni au avut ocazia să vadă la televizor cum adolescenţi care puteau fi fiii sau nepoţii lor au fost călcaţi în picioare de poliţişti, cum femei mai în vârstă care puteau fi mamele lor au fost târâte afară cu forţa din secţiile de votare. Acei oameni nu au fost huligani cu cagule pe faţă, ci cetăţeni obişnuiţi care voiau să-şi exprime voinţa în cadrul unui referendum, chiar dacă acesta fusese declarat ilegal, era dezordonat şi facultativ.

Ignorarea pe mai departe a problemei este lipsită de sens

Cum s-a putut ajunge în această situaţie? Aceasta este o întrebare pe care mulţi şi-o pun pe fundalul scenelor de neconceput până acum pentru o democraţie cum este, fără îndoială, Spania. Nu va exista un rezultat al acestui referendum care să poată fi verificat. Nu se ştie nici cum ar fi votat oamenii dacă referendumul ar fi fost legal şi s-ar fi desfăşurat cu acordul părţilor. Limpede este doar că este imposibil să ignori pe mai departe dorinţa arzătoare de independenţă a catalanilor. E ca şi cum ai vrea să acoperi soarele cu degetul.

Arta unei politici de succes este acum găsirea unui drum acolo unde toate par blocate pe vecie. Puigdemont şi Rajoy au un lucru în  comun: până acum şi-au deservit cu râvnă numai proprii susţinători. Dacă cei doi vor să extragă din evenimentele de duminică o legitimare a liniei pe care au urmărit-o până acum, următoarea catastrofă politică nu va întârzia să apară. O mobilizare a maselor, nu numai în Catalonia, ar putea face ca oamenii să împrumute de la argentinieni strigătul de luptă "Dispăreţi cu toţii!" (Que se vayan todos), cu care aceştia au ieşit, în 2001, în stradă pentru a protesta împotriva întregii clase politice.

Gemma Casadevall/ia

Albanian Shqip

Amharic አማርኛ

Arabic العربية

Bengali বাংলা

Bosnian B/H/S

Bulgarian Български

Chinese (Simplified) 简

Chinese (Traditional) 繁

Croatian Hrvatski

Dari دری

English English

French Français

German Deutsch

Greek Ελληνικά

Hausa Hausa

Hindi हिन्दी

Indonesian Bahasa Indonesia

Kiswahili Kiswahili

Macedonian Македонски

Pashto پښتو

Persian فارسی

Polish Polski

Portuguese Português para África

Portuguese Português do Brasil

Romanian Română

Russian Русский

Serbian Српски/Srpski

Spanish Español

Turkish Türkçe

Ukrainian Українська

Urdu اردو