Dreptate târzie

S-a rostit sentința împotriva lui Radovan Karadzici: vinovat în 10 din cele 11 capete de acuzare, printre care genocid, deportare, luare de ostatici, crimă, teroare. 40 de ani de închisoare pentru fostul președinte al sârbilor bosniaci. Toată lumea se aștepta ca acesta să fie găsit vinovat, dar a surprins oarecum asprimea sentinței.

Astfel se încheie un proces despre care, în multe aspecte, s-a vorbit doar la superlativ: Karadzici a fost unul din cei mai importanți acuzați, primul politician de rang înalt, într-unul din cele mai ample procese și judecând unele din cele mai grave crime comise în Europa după Holocaust.

Victorie împotriva crimei

Pentru multe victime ale crimelor de război din Bosnia-Herțegovina astăzi este o zi importantă, o zi a satisfacției că dreptatea poate învinge nelegiuirea. Sigur că Karadzici poate face apel la această sentință și este de așteptat că o va face.

Totuși sentința din acest proces este fără îndoială un moment marcant pentru justiția internațională, o victorie a dreptului internațional împotriva crimelor de război. Tribunalul pentru fosta Iugoslavie a reușit, cu puțin timp înaintea dizolvării sale definitive și după multe eșecuri, să dovedească vinovăția unuia din principalii responsabili politici din perioada războiului din regiune.

Iar când activitatea acestei instanțe va lua în curând sfârșit, ea va fi reușit, în ciuda tuturor slăbiciunilor sale, să stabilească impunerea standardelor internaționale în ceea ce privește drepturile omului și clarificarea juridică a infracțiunilor. Prin sentința de joi, tribunalul de la Haga a mai reușit o mare realizare: niciun criminal de război nu se va mai simți de acum în siguranță și nu va mai călca în picioare fără consecințe drepturile omului și ale popoarelor; niciun lider politic nu se va mai putea ascunde în spatele afirmațiilor lașe că nu ar fi știut nimic de faptele subalternilor săi!

Fantomele trecutului

În pofida tuturor progreselor de ordin juridic în tragerea la răspundere a criminalilor de război, clarificarea problemelor trecutului lasă mult de dorit. La 20 de ani de la acordul de la Dayton, reconcilierea dintre taberele combatante nu s-a realizat. Fantomele trecutului sunt încă vii. Sentința lui Karadzici a scos din nou la iveală această diviziune, taberele rivale au luat poziție încă înainte de pronunțarea verdictului. A reieșit din nou în evidență diviziunea adâncă dintre grupările etnice din Bosnia. Duminica trecută, urmașul lui Karadzici Milorad Dodik a dat ostentativ la Pale unui cămin de studenți numele lui Radovan Karadzici. Un semnal al lipsei dorinței de reconciliere a sârbilor din Bosnia cu cetățenii musulmani și croați cu care trăiesc în interiorul aceluiași stat. Acțiunea a fost simbolul unei imagini lipsite de speranță a unei țări divizate, în care fiecare aruncă vina pe ceilalți iar eroii de război sunt mereu onorați.

Vor urma proteste ale susținătorilor lui Karadzici, care nu recunosc legitimitatea instanței, pun la îndoială sentința și reiau stereotipurile demult depășite de pe vremea războiului din fosta Iugoslavie. Iar satisfacția victimelor față de verdictul în cazul Karadzici este considerată de susținătorii acestuia drept o confirmare a poziției lor.

Lipsa unei identități comune

Azi vedem că cetățenii din Bosnia-Herțegovina sunt încă foarte departe de idealul formării unui stat unitar comun, cu o identitate comună, la al cărui progres să contribuie toate grupurile etnice. Copiii merg la școală în clase unde se află doar membrii aceleiași etnii, nimeni nu încearcă să rezolve împreună problemele trecutului. O presă divizată le confirmă oamenilor adevărurile în care cred deja, în loc să-i invite la o regândire a propriei perspective.

Sentința împotriva lui Karadzici este un punct final important în procesul de reglementare juridică a faptelor din trecut. Partea socială a acestui demers trebuie realizată însă de cetățenii înșiși. Țara nu va putea avea un viitor comun dacă nu va accepta să trateze problemele trecutului în mod direct și uneori dureros, cu implicarea tuturor grupurilor etnice.

Karadzici face parte din istoria traumatizantă a acestei țări. Ideologia sa și faptele sale nu au ce căuta într-o Bosnie-Herțegovina modernă, care se dorește parte a unei Europe democratice. Asupra acestui fapt trebuie să cadă de acord toți cetățenii acestui stat. Verdictul în procesul Karadzici, bazat pe prevederile dreptului internațional, a subliniat foarte clar acest aspect.